"Adu-mi aminte cum e să trăiești. Cum e sa renunti la orice, pentru o persoana, cum e să-ți rămână melodia aia în cap, și cu fiecare suflare să-i mai pui versuri. Cum e sa vreau sa fac ceva pentru altcineva, în afară de mine. Sau cum sa iau cadou altcuiva în afară de mine.
Adu-ţi aminte de mine, spune-mă frumos, pentru ca timpul nu șterge nimic.
Nici în cazul meu. Probabil dacă am uitat, creierul meu, sau mecanismul lui de apărare, a considerat că informația aia nu-mi face bine.
Știi că mă ţin de promisiuni, de fel.
Promite-mi că o să zâmbești. Stai, ce sens are? O faci fără mine, și fără să-mi promiţi mie ceva.
Mereu sunt doar la un moment distanţă, și aud fiecare cuvânt pe care ai vrea să mi-l spui. Dacă ai vrea.
Sunt soră cu Eva, orice ar fi. Un paradox care, cumva, încă mai stă în picioare, chiar dacă nu știu nici eu de ce.
Ma cheamă clopotele din frig, și ceaţa din pădure. Arunc și zidesc cu fulgi de otravă. Răscolesc trupuri și aduc împreună cerul și infernul.
Mi-am făcut mâinile ramuri ca să le prinzi, și tu tot le dai drumul, și nu-ţi pasă cat au crescut în 5 ani.
Nu o sa zic niciodată ce scriu, probabil și așa ai crede că mint.
Ţin clipe într-o pungă, și le numesc amintiri.
Aș vrea să-ți fie dor de mine, sau sa mă găsești în cărți, dar tu nu citești. Sa ma găsești în melodii, dar nu ma aștept la asta. "Cu ce măsori ţi se măsoară"
Am uitat de când nu ne-am mai zis o vorbă bună. Aș vrea să-ți dai seama că lipsește ceva când nu sunt lângă tine, dar nu sunt șanse.
Poţi sa aparți oricui, și știi asta. Nu e treaba mea.
Poate ca fetele ca mine beau inalbitor, dar te pot face una cu cerul. Te pot lua de pe tavan și să-ţi zic că ai un suflet divin. Te pot îngheţa în timp.
La fel cum poți să mă târăști în iad, dar sa mă ţii de mână.
Mi-ai luat sclipirea din ochi. "
Seen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu