Nu cred ca am vrut vreodata sa fie asa, sau sa ma gandesc intotdeauna la lucrurile astea, la cate defecte am, sau la cat de mult mi-as dori sa fiu altfel.
Nu sunt "frumoasa", sau nu o percep asa.
Si tu nu sti ce vad in oglinda de fiecare data cand ma uit.
Sunt un fel de produs finit.
Cred...
Sunt cartile pe care le citesc, muzica pe care o ascult, filmele si serialele la care ma uit, visele pe care le am si conversatiile in care ma regasesc.
Sunt tot ceea ce iau din ele.
Sunt sunetul marii, o gura de aer proaspat, poate cea mai puternica lumina pe care o vezi cand deschizi ochii dimineata, cel mai intunecat colt.
Si uneori imi pare rau.
Imi pare rau ca asa am ajuns sa fiu, dar ma doare mai mult decat ai putea sa iti imaginezi, si mi-as dori sa nu mai fie asa, sa nu mai fiu asa.
Iarta-ma.
Am nevoie de ajutor, si de tine ca sa ma faci sa ma simt confortabil.
Trebuie sa experimentezi tentatia si senzatia mortii in viata, altfel nu ai fiintat complet.
Nu o sa fi niciodata complet.
La fel cum numai oamenii cu adevarat singuri stiu ce e aia disperare si incompatibilitate cu oricine si orice altceva.
Si te ador cel mai mult cand ma privesti de parca as fi cea mai minunatat fiinta, singura pentru tine, singura care ar mai putea vreodata sa fie, si cea alaturi de care te simti complet, sau implinit.
Si stiu ca te dezamagesc, ca acum cateva zile, si stiu ca dai vina pe tine, ca nu ai reusit sa ma ajuti..Dar, crede-ma, indiferent daca ar fi langa mine tot timpul, sau nu ai fi deloc, daca eu o sa vreau sa imi fac rau, am sa gasesc un mod s-o fac.
Da, regret prima data cand am facut-o, pentru ca nu am stiut ca o sa devina ca o dependenta. ANu stiu sigur, dar sper sa nu fi ajuns in momentul ala in care o fac doar ca sa simt durere si ca sa vad sangele cum curge.
Sper sa nu ajung acolo prea curand.
Chiar daca s-ar intoarce timpul, si ceasul ar bate invers, greselile facute nu or sa se repare, si nici nu or sa dispara.
Simt ca acum lacrimile ar putea sa isi atinga rostul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu