Poate ca nu as putea sa fac altceva...

Mai mult ca sigur nu as putea.

Nimic in afara de scris, desenat, fotografiat...

Sau poate ca as putea, dar asta imi place mie, si asa cred ca pot sa ma exprim cel mai bine.

La fel cum ma simt mult mai in siguranta atunci cand scriu. Pot sa ma prind inainte sa zic o prostie.

Si da, nu o fac la cel mai bun nivel, dar inca mai lucrez la asta..

Incerc sa ma imbunatatesc de cand am inteles ca asta imi place.

Un cer curat, soare puternic, impresia de mare....

Mereu am crezut ca marea vindeca problemele tinerilor. Nu stiu de ce.

Sau cum s-o explic.

Imi place sa cred ca ma deosebesc de ceilalti, cel putin marea majoritate, pentru ca pot sa iubesc fara frica, chiar daca e vorba de cea mai abstracta notiune, sau de ceva care oricum va  muri.

Totul va muri, pana la urma, mai devreme, sau mai tarziu.

Desi mi-ar placea sa-mi raspunda cineva la toate intrebarile adresate catre necunoscut, ma gandesc ca poate e mult mai bine asa, ca poate inca nu sunt gata sa aflu adevarul, ca nu o sa fiu niciodata, ca m-ar distruge daca as afla prea devreme.

"We are in hell under control of him."(Dir en grey- Amber)

Adun nimicuri, pun cap la cap golul.

Iar pe fundal se aude o melodie a minciunilor.

Poate ca nu  mi-e permis sa imi doresc ceva, poate ca nu mi-e permis sa duc o alta existenta...

Poare ca incerc degeaba sa imi sterg amintirile legate de anumite persoane, poate ca ele ar trebui sa fie acolo de fapt, indiferent cat de mult rau sau bine imi fac mie.

Topeste-te in ranile de pe mainile mele, si ingroapa-ti numele pe acolo.

Pe al meu fa-l bucati si arunca-l in mare...

"Demon, come this way,  

demon , to the sound of my clapping. 

                                                        When I catch the demon, we'll switch..."