Brainstorm

E trist cand esti ranit de atatea ori incat ajungi sa spui ca te-ai obisnuit cu asta, nu-i asa?

Pana la urma, cu totii ne tinem de un lucru important pentru noi, tocmai pentru ca nu credem ca un lucru atat de minunat se va intampla si a doua oara...

E un fel de adevar general valabil, cred.

Mi-am aprins tigara de dimineata si avea gust de cafea...

Nimanui nu ii este frica sa iubeasca. Tuturor ne e frica sa nu fim iubiti la fel de mult de o anumita persoana.

Fericirea si placerea trebuie gasit in lucrurile normale, obisnuite, mici.

Citind postarile mele mai vechi de pe blog, sau foile scrise acum cine-stie-cat-timp ajung la concluzia ca atunci eram copil, mult mai copil decat sunt acum, si lasam absolut tot sa ajunga la mine, tineam cont de prea multe lucruri, prea multe pareri de la persoana care nu contau si nici acum nu conteaza, ca m-am lasat calcata in picioare de aproximativ toti care au trecut prin viata mea pentru ca sunt, chiar si acum, o persoana moale, naiva, care inca crede ca oamenii sunt buni si perfecti, chiar daca sunt asa numai in mintea mea....

Si acum sunt copil, tocmai pentru ca ceva din mine vrea sa cred in continuare in fericire, iubire, miracole, schimbari miraculoase.

Sa fug de problemele mele este o cursa pe care nu o voi castiga niciodata. Stiu asta. Se aplica pentru toata lumea.

Nu trebuie sa stie nimeni ca esti lipsit de putere de orice fel ar fi ea. 

Toti trebuie sa stie ca esti cel mai puternic om pe care il cunosc.

Ajungi in cele mai rele certuri cu oamenii la care ti cel mai mult. Tocmai pentru ca sunt niste relatii, legaturi, de care iti pasa, de care te ti cu disperare.

Gaseste-ti ceva in care sa te ancorezi in viata.

Propune-ti un anumit lucru la care sa ajungi.

Dar nu perfectiunea. Perfectiune nu exista.

Ne nastem singuri.

Murim singuri.

Distrugere.

Dezordine.

Liniste...