Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 16 decembrie 2011

Prinţesă a morfinei

N-am absolut nici o scuză pentru deţinerea unor vise ce nu-mi aparţin , dar iată că încă ţin cont de visele tuturor celor ce au trecut prin viaţa mea de-a lungul anilor.
Poţi spune că am pierdut totul , dar încă mai am vise.
Am făcut ce ar fi făcut oricine altcineva : am făcut totul din nou , de la început.
Când mă  uit la viaţa mea nu e vorba de faptul că nu vreau să văd lucrurile exact aşa cum s-au întâmplat , e vorba de faptul că vreau să-mi aduc aminte de ele într-un mod mai artistic.
Minciuna tuturor e mult mai onestă decât totul pentru că eu am creat-o.
Trauma este cel mai bun criminal.
Amintirile nu sunt reciclate , în felul ăsta.
E ca şi cum trecutul meu e un tablou care nu a fost încă terminat.
Şi eu trebuie să umplu toate spaţiile goale pentru că eu sunt pictorul.
 

Niciun comentariu: