Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 27 noiembrie 2011

N-am crezut niciodata in dragoste , dar asa am numit ce am avut.
Nu pot sa neg sentimentul pe care il simt cand te vad , sau fluturasii din stomac.
Iarta-ma , incerc sa imi gasesc iar rostul in viata .
N-am vrut sa deranjez.
Mi-ai alergat prin vise pana acuma , chiar de dinainte sa te cunosc.
Mai ti minte ce planuri ne tot faceam noi ?
Unde o sa stam , cum o sa facem casa sa arate , cum o sa fie totul , ce o sa facem amandoi , si toate chestiile alea.
Iti mai doresti sa fi mers totul ca in planurile noastre?
N-am crezut si nici nu voiam sa stiu cat o sa ma doara sa aud "adio" din partea ta.
Nu-mi aduc aminte sa fi dormit mai mult de 5 minute in 3 zile , si sa nu fac altceva decat sa ma inec in sange , lacrimi si alcool noaptea , si ziua uneori.
Cineva mi-a zis ca durerea o sa dispara.. 
Dar nu cred ca o sa se intample asa ceva.
Ma simteam atat de bine stiind doar ca ma iubesti..
Asta e cea mai nasoala parte.
Aia in care stii ca as face ceva daca as putea si daca as stii ce.
Daca tu inca mai zambesti ,inseamna ca eu mi-am facut cat de cat treaba .
Stii ca daca ar fi sa mori , nu ti-ar duce nimeni mai mult decat mine dorul .
Ti-as mai duce dorul si dupa inca o viata .
Nu te mai uiti la mine cu aceeasi ochi , o stii si tu prea bine.
Mi-am pierdut cel mai  bun prieten , puterea , forta , speranta si visele acum 2 zile.
Sper sa gasesti mereu un motiv ca sa zambesti.

Un comentariu:

Ioana spunea...

Foarte frumos. Ti-am citit mai multe posturi si ma regasesc in unele. Scrii foarte frumos.