Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

marți, 25 octombrie 2011

Unde mi-a disparut corpul ?
Pentru prima oara ma simt chiar pierduta..
Sunt mult mai putin decat las sa se vada , si mult mai fragila decat ai crede.
Poti sa ma faci sa plang sau sa rad intr-o secunda.
Spune-mi ca raspunsul e o minciuna.
Una din acele minciuni frumoase pe care mi le zici tu mereu.
Nu mai pot sa respir cum trebuie , doar indur.
Poate am fumat prea mult.
Poate am visat in fum prea des.
Sau ...
Poate doar am visat prea mult.
Oh , draga melancolie , te rog , lasa-ma singura macar in noaptea asta.
Nu mai stiu sigur ce inseamna sa iti ceri scuze..
Poate pentru unii nu mai inseamna nimic , dar pentru mine inseamna enorm de mult.
Trec fara niciun regret in cealalta lume din mintea mea.
In zilele alea am intors spatele la tot ce era minciuna.
Daca am reusit cu vocea mea sa te fac sa plangi , atunci ceva am facut cum trebuia.
Pentru mine , care nu pot decat sa cant putin la pian , ai putea sa imi arati un zambet melancolic din seria alora de care m-am indragostit?
Zilele care au trecut au fost o minciuna...
Ce trist ca nu a observat nimeni ?
Cate inimi o sa mai moara in noaptea asta?
De la inceput , nu a fost nimeni pentru care lumea sa se opreasca in liniste.
Lumanarea arde pe ambele parti...
Te-ai uitat la tine ?
Reversul inimii tale...
Cine poate sa imi faca si mie un vis ?
Am ascultat toata noaptea Girugamesh-Break down ca sa realizez ca stiu destula japoneza incat sa inteleg ce zic .
Am crezut ca visez cand am avut impresia ca erai langa mine.
Defapt , era amintirea ta.

Trimiteți un comentariu