Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 18 iulie 2011

Sunt tot aici...

De mica am inceput sa ascult ce nu trebuia , din gura oamenilor care nu conteaza nici acum pentru mine, am indurat destul de multe , n-are rost sa te intrebi de ce zic asta , oricum nu cred ca o sa-mi zic copilaria , care s-a terminat prea repede , si a inceput prea tarziu.
Nopti albe , in care am stat sa plang pentru tot ce a fost , si in care ma intreb daca are rost .
M-am abtinut de la multe , doar ca sa imi iau tigari si cate ceva , dar mai ales ca sa imi alimentez visele care nu o sa se intample niciodata .
Banuiesc ca mama a vrut sa am o viata buna , dar si tata . 
Poate ca din motivul asta sunt tot aici.
Vreau sa dau la Psihologie , macar acolo stiu ca ma descurc bine , ca o ironie totala.
Sunt tot aici , si vad tot oameni grabiti , tristi , pentru care nu exist decat atunci cand au nevoie de mine.
Locul unde oameni nu au sentimente , nu au remuscari , sau constiinta.
Am ras multe zile , ca sa plang noptile.
Mi-am pus multe intrebari in viata asta , dar nu am gasit decat la cateva raspunsuri.
Majoritatea din ele , oricum , sunt puse catre necunoscutul , care nu mi-a dat niciun raspuns .
Cred ca melodiile pot salva sufletul.
Oamenii sunt schimbatori , nascuti pentru a rani , sau nascuti cu prejudecati si stereotipuri injectate in creier.
Va urasc pe toti !

Niciun comentariu: