Am reusit sa stric tot ce iubeam in viata mea , si in vietile altora , fara sa realizez asta macar.
Am reusit sa stric anumite persoane , pentru simplul fapt ca le-am cunoscut.
Am reusit sa stric tot ce conta , pentru ca sunt eu.
Nu stiu cum , nu vreau sa stiu cum , si cred ca ar fi mult mai bine sa ma obisnuiesc cu ideea ca tot ce conteaza pierd.
Lametarile mele de moment , isi au radacinile adanc in depresie de 5 ani , sau mai mult , incoa'.
Momentele alea in care rad , chiar si degeaba , toate i se datoreaza lui.
Nu am nimic cu care sa ma mandresc , nici macar trecutul , pe care preferam sa nu il aflu , nici prezentul , ca singura chestie buna din perioada asta e el , nici viitorul nu ma incanta , si nici ca vreau sa stau sa ma gandesc cum o sa fie , prefer sa fie cat mai simplu si neasteptat , ca sa pot sa am o expresie surprinsa cand o sa ajung la perioada aia.
Am momentele mele in care va urasc pe toti , fara niciun motiv , sau in care imi vine sa omor pe toata lunea , doar pentru CA.
Poate ca o sa ascult melodii care nu o sa placa nimanui , pentru simplul fapt ca imi place ritmul , sau pentru ca mi-au ramas versurile in cap.
Asa ca , promit ca nu o sa mai dezamagesc pe nimeni , incepand cu mine , de aici incolo.
Promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu