Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 31 august 2008

Ruga unui copil

ok..deci...am scris o mica poveste..si as vrea o parere sau de ce nu mai multe :D



"Ruga unui copil"

printre paginile preafuite ale unei carti vechi , gasesc multe povesti uimitoare ce isi au radacinile in lumea reala si se intind pana la limitele infinitului.Dar totul este o minciuna si nimeni nu mai crede in basme nici macar un copil care ar trebui sa creasca impreuna cu modelul unei lumi perfecte intiparite in minte. Langa mine sta un copil care isi ridica incet privirea atintita in pamant . iar apoi ma priveste luandu-ma de mana , timid. imi inchide ochii cu cealalta mana si ma roaga sa il las sa imi arate trecutul sau. "Teama este doar in mintea omeneasca insa ocupa tot timpul .Iar tu creatura mica si inocenta , sterge-ti ochii inlacrimati si marturiseste !! stii ca traiesti ca sa ma spargi ...nu nega un sacrificiu divin!!!!" numai asta se auzea pe un fundal pe care defilau imagini tulburatoare cu tatal ce isi bate sotia si fiul , cu un copil ce plange intr-un colt , incet , fara sunet de teama unor noi lovituri.. Un copil trevuie sa fie imatur ltfel nu mai este un copil , dar iata unul care nu zambeste nici macar atunci cand ii zici "La multi ani!" si pentru care soarele nu va aparea decat atunci cand cineva ii va da la o parte negura de pe ochi , intunecimea din minte , si-l va desena pe perete. Ajung in fata unei lumini orbitoare dar pot sa deslusesc o umbra de copil ce sta in genunchi cu o icoana in mana patata de lacrimi amare si sange invechit. "doamne..as vrea sa fiu un televizor..Pentru ca asa toti s-ar bate ca sa stea cu mine , pentru ca asa toti m-a asculta fara sa ma intrerupa , pentru ca asa toti ar rade la glumele mele chiar daca nu as zice nimic , pentru a asa toti ar veni cu drag langa mine , pentru ca asa am fi unul fericit in compania altuia. Doamne nu imi doresc decat sa ma ucizi , sa ma lasi sa ol vad pe mama si pe urma sa-mi duci sufletul intr-un televizor , fie el si spart ..Macar fa ceva pentru ca toti sa nu ma ocoleasca atunci cand sunt in fata lor..Doamne..fa-ma televizor." Atunci am deschis ochii si am obs4rvat ca plangeam , iar acel copil cu trecutul patat de lacrimi si durere mi-a zambit spunandu-mi :"intr-o lume de cristal eram un ciob de sticla". Inchid ochii din nou lasand lacrimile sa imi cada din ochi , iar copil ma ia in brate si imi multumeste plangand alaturi de mine.

ok asta e.
:)
acum astept sa vad ce ziceti despre ea.
P.S: DON'T COPY !
P.S2: IT'S ONLY MADE BY ME

enjoy it
^__________^

Anemone
Trimiteți un comentariu