Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 14 februarie 2014

14.

Nu uita să mai şi respiri...
Când te simt par copil iar.
Dar tu miroşi a tutun, filme porno şi parfum. Şi-mi placi.
Visele din aur s-au transformat în argilă. Pentru că aşa am vrut noi doi.
Soarele l-am prins într-o sticlă de bere goală, şi nu o să mai cadă de acolo.
Vreau să îl văd cum apune pe sticla de la bong.
Îmi amintesc când eram high şi beam bere, şi mă pupai pe obraz şi-mi spuneai că îţi sunt dragă.
Da, soarele ne e de ajuns.
Toate drumurile noastre au un popas, şi noi chiar ne simţim prea sus.
Pare simplu de spus, dar nu ştiu cum s-o spun. Ştiu că aveam nevoie de asta acum.
Mulţumesc.
Şi ştiu că sunt fericită. Deşi nu ne dăm seama că am fost fericiţi decât după ce a trecut...
De când te cunosc, totul e mai fain.
Când se clatină totul, o să fiu şi iubită şi amantă.
Doar vino cu mine.
Viaţa e roz lângă tine. şi mă laşi să dansez pe bătaia inimii tale.
Şi scriu despre tine, deşi nu cu gândul ăsta am ajuns aici.
Ştiu că îţi place, lasă tot şi vino aici.
Vreau să mă vrei să nu mă ai.
Când sunt cu tine totul aşa de clar îmi pare...
Noaptea are miez, şi noi mâncăm şi miezul şi coaja.
Eu când tac, scriu, şi tu o să înţelegi asta.
Tu simţi, eu ştiu.
Tu eşti jumătate mai mult, jumătate mai puţin. Eu sunt jumătate adult, jumătate copil.
Eu nu vorbesc atunci când tu vrei să mă asculţi.
Şi-mi place cum îţi fumezi ţigara, din prima seară mi-a plăcut, de când rătăceam amândoi prin acelaşi bar.
Suntem amândoi un fel de vară.
Gara de Nord. De mână cu tine. De ceva timp tot spuneai cât de dragă îţi sunt. Lângă tine era perfect. Am urcat în tren, deşi voiam să rămân cu tine.
Eu, nisip. Tu, marea.


Trimiteți un comentariu