Da.. eu iubesc, pentru ca ranesc.
Afara e ciripit de primavara, dar in sufletul meu e toamna.
De viata m-am imbatat ca de alcool.
Eu sorb inca o tigara care sa ma faca sa cred ca lumea asta mare e a mea.
De ochii altora mi-e dor...
Ce ne uneste ne si desparte.
Eu sunt noaptea, tu esti ziua.
Ne desparte o luna ca o mare.
Mai naste-ma, mama, inca o data, ca poate de data asta iese mai bine!
Orasul asta imi canta durerile.
Nu mai dorm, sa nu trezesc nebuna.
Sa ma sufoc in ape adunci, sa adun in pieptul meu tot...
Arunca-mi cuvinte in minte, ca sa le fac lanturi.
Viata asta mi-a parut mereu straina..
Am sters "TU" din tot ce-am scris vreodata, si am aruncat tot intr-o apa, undeva.
N-am sa te chem. Nu ma chema.
Te las sa pleci ca un ecou.
Sterg "noi" din tot ce am scris, deja mult prea strain de mine.
Canta-mi povestea, sau scrie-mi durerea.
Cand ai sa ma chemi, o sa fie ceasul stricat.
Du-ma aiurea pe oriunde, si spune-mi ca nu-ti cer prea mult.
"Esti fericita?"
"Nu ma intreba asta.."
"Vrei sa fi fericita?"
"Am zis sa nu ma intrebi asta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu