Lucas

 

AS: simteam nevoia sa mai scriu si eu ceva, inainte sa pun pe blog ce mi-a lasat cineva amintire.

M-am inecat o data cu sunetul unei ploi care nu a venit.
"Daca ceea ce vezi e realitate, de ce mai plangi?"
Nu o sa uit niciodata cand am auzit asta, din gura unei persoane care m-a cunoscut cel mai bine, si fata de cae simteam o iubire pura, care nu a luat fiinta niciodata.
Nu, nu e vorba de niciun fost sau orice de genul asta.
O prietenie care nu trebuia sa se termine, sau cel putin nu asa.
Un gol fragil, pe care eu,  cea lipsita de orice, care se modeleaza dupa tot ce vor altii, am incercat sa il umplu.
Nu o sa iubesc o umbra zilnica, din momentul in care a disparut.
Vreau sa te iubesc iar, cu tot golul meu, cu toata lipsa mea de orice fel de substanta sau orice altceva.
As fi vrut sa fim noi doi care sa plangem la acest "adio"
 AS2: acum incepe postarea propriu zisa


 "Hei, hei, hei. Iti las asta aici, pentru cand o sa mai ma vrei.
Mai ti minte cum iti colora lumina lunii pielea? Eu da. Si mainile tale permanent reci. Ai putea, oare, intr-o buna zi, sa renunti la ezitare ca sa nu fi total dezamagita de tine? Cauta un motiv pentru care sa mai poti crede intr-o zi de maine. Stiu ca ceva in tine s-a stricat, poate chiar a disparut de tot, si tot ce esti tu, si ce lasi sa se vada,  e distorsionat. 
Hei, mai poti sa zambesti?

 Tine-ma in continuare aproape, ca sa nu uit. Intr-o  buna zi, vocea mea nu o sa mai ajunga la tine. Pasii nostri dispar in ploaia de la final. Tine-ma de mana tandru, pentru ca acum stiu cum e sa te simti singur asa cum o faci tu. Numai lumina ma face sa am  incredere in tine, si sa imi pun totul in mainile tale. Tine-ma aproape ca sa nu uit.Cand nu o sa mai fiu acolo sa te apar de ploaie, si sa deschid o umbrela in cel mai hazliu mod, atunci o sa fiu complet pierdut si trist.

 Iubeste-ma in continuare. Inima ta, aia care a ajuns atat de fragila, si noi doi care incercam cand eram la tine in pod sa numaram stelele printre scanduri. Undeva intr-o vara care nu o sa se mai repete. Sa nu uiti ca de fapt nu s-a terminat nimic, si ca o sa te astept sa vi si tu la mine. O sa am grija de tine in continuare.

O singuratate inecata in ras rosu. Ochii tai impuri care au uitat sa doarma, care nici macar nu mai vad ziua de maine. Idealuri care inoata la suprafata, dar de fapt se adancesc in tine.

Unde te uiti cu o fata atat de trista? Amintirile nu mai ajung la tine, si se destrama, una cate una. Temperatura corpului tau se  duce, dar te tot uiti la mine, si uiti sa respiri. Nu ai avut niciodata indoieli fata de mine, si poate ca asta mi-a placut la tine. Poate ca o sa uiti chiar si durerea si lacrimile pe care le-ai indurat.

 Am gresit?

Nu te mai uita la mine cu ochii aia tristi, te rog.

Invata-ma care e adevarul.Lasa-ma sa iti aud inima.

Am fost singur mereu, deci iti multumesc ca mi-ai intrat in viata. Ia-ma si pe mine, cel slab, care nu a incercat sa vada ceva, in considerare si nu ma uita. Tu nici macar nu mai cauti sa respiri. O sa iti zambesc in amintiri, dar nu le uita.

Chiar asa....

Intr-o buna zi, eu si cu tine o sa stam impreuna in solitudine.