Pentru voi...

Imi doresc ca voi sa fi fost aici.

Anii care au fost stersi cu voi..

Toate lucrurile mici pe care le faceam si care nu credeam niciodata ca o sa insemne atat de mult. Imi e dor de ele.

Parca aud cum va bate inima cand sunt singura..

Vreau sa stiti ca indiferent unde sunteti, imi e dor de voi.

Si-mi doresc sa fi fost aici.

Atat de departe de voi...

Distanta asta ne-a dus la lumi distanta.

Ce doare cel mai mult e faptul ca eram apropiati.

Si sa nu stim ce ar fi putut fi...

As da toate cuvintele pe care nu le-am spus, stiind ca or sa insemne prea mult, toate lucrurile pe care le-am tinut pentru mine, as da orice sa fiti aici.

Ninge si nu pot, pur si simplu nu pot sa ma gandesc la altceva.

Trebuia sa fie iarna noastra. 

De fapt, iernile noastre, toate care au trecut.

Eu sa zic ca mie  nu-mi place iarna, voi sa imi spuneti "copilul plajei" si sa ma ingropati in zapada, eu sa ma vaiet ca mi-e frig, Lucas sa-mi dea geaca pentru ca nu are probleme cu frigul...

toate chestiile astea micute...

Sa ma uit si sa ma bucur de felul in care soarele va face sa zambiti, doar pentru ca stiti ca mie imi place....

Ceasul niciodata nu a parut mai viu ca acum..

Nu stiu... poate ca eu cred ca asa o sa-mi treaca, daca o sa scriu ceva... 

Nu merge deocamdata.

Mereu mi-a fost frica ca o sa va pierd..

Momentele alea in care ma tineati de mana, nu spuneati nimic, dar stiam ca totul o sa fie ok.

Nu conteaza ca suntem atat de departe unul de altul, macar sa credem in noi in continuare.

Cred ca atat pot sa zic...

Brainstorm

E trist cand esti ranit de atatea ori incat ajungi sa spui ca te-ai obisnuit cu asta, nu-i asa?

Pana la urma, cu totii ne tinem de un lucru important pentru noi, tocmai pentru ca nu credem ca un lucru atat de minunat se va intampla si a doua oara...

E un fel de adevar general valabil, cred.

Mi-am aprins tigara de dimineata si avea gust de cafea...

Nimanui nu ii este frica sa iubeasca. Tuturor ne e frica sa nu fim iubiti la fel de mult de o anumita persoana.

Fericirea si placerea trebuie gasit in lucrurile normale, obisnuite, mici.

Citind postarile mele mai vechi de pe blog, sau foile scrise acum cine-stie-cat-timp ajung la concluzia ca atunci eram copil, mult mai copil decat sunt acum, si lasam absolut tot sa ajunga la mine, tineam cont de prea multe lucruri, prea multe pareri de la persoana care nu contau si nici acum nu conteaza, ca m-am lasat calcata in picioare de aproximativ toti care au trecut prin viata mea pentru ca sunt, chiar si acum, o persoana moale, naiva, care inca crede ca oamenii sunt buni si perfecti, chiar daca sunt asa numai in mintea mea....

Si acum sunt copil, tocmai pentru ca ceva din mine vrea sa cred in continuare in fericire, iubire, miracole, schimbari miraculoase.

Sa fug de problemele mele este o cursa pe care nu o voi castiga niciodata. Stiu asta. Se aplica pentru toata lumea.

Nu trebuie sa stie nimeni ca esti lipsit de putere de orice fel ar fi ea. 

Toti trebuie sa stie ca esti cel mai puternic om pe care il cunosc.

Ajungi in cele mai rele certuri cu oamenii la care ti cel mai mult. Tocmai pentru ca sunt niste relatii, legaturi, de care iti pasa, de care te ti cu disperare.

Gaseste-ti ceva in care sa te ancorezi in viata.

Propune-ti un anumit lucru la care sa ajungi.

Dar nu perfectiunea. Perfectiune nu exista.

Ne nastem singuri.

Murim singuri.

Distrugere.

Dezordine.

Liniste...