Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

joi, 15 noiembrie 2012

O viziune a placerii...
Sa ma dus si sa imi gasesc un loc fericit?! Si unde dracu se banuieste ca ar trebui sa fie ala? Fugaresc Universul de cand ma stiu...
Cand il aveam aici, acolo, in fine, parca traiam. Imi lipsesc momentele ale romantice, sau intr-un oarecare fek ce se vrea sa fie romantic. Nu stiu ce, dar nu e ok. Mi-ar placea sa traiesc in carti.. sa nu stiu nimic de dragoste,ura, fericire, manie, depresie sau orice altceva. Sa fiu eu...
Asa cum sunt. Eu asa cum vreau sa fiu. Eu asa cum stiu ca sunt. Eu asa cum nu am fost niciodata. Si sa am o pisica... sa fie complet alba. Cica aduce noroc pisica alba...
Si sa munces. Sa am pentru ce si cine sa muncesc de fapt.
Si pe pisica sa o cheme Negai (dorinta). Si sa aiba ochi albastrii. Si cand vin acasa sa ma miaune ca sa ii acord atentie.
Si sa nu am iubit, iubita, prieten, prietena, familie, sau orice alt fel de cunostinta. Sa fiu eu cu tigarile, cafeaua, vodka si cartile mele. Atat.
Doar atat.
Sa stiu sa cant la chitara...sa stau sa scriu versuri, sa visez non-stop.

Mda.....
Asta ar fi o viata potrivita pentru mine.....


Trimiteți un comentariu