Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 27 februarie 2012

Pentru că ştiu că o sa citeşti asta mult prea târziu

Hei !
Cum am zis , o să citeşti asta , cel mai probabil , când eu o să fiu de mult timp plecată de lângă tine.
Dar stai calmă , ai mulţi alţi oameni lângă tine care să aibă grijă de tine , precum iubitul tău , Octavian şi prietenul său , căruia tu mereu îi uiţi numele . Îl cheamă Marcholus , apropo. Acum înţelegi de ce îi uiţi numele?
Bun... Deci....
Îţi scriu asta ca să şti cât de mult ai contat pentru mine , chiar dacă nu ţi-am arătat asta niciodată.
Văd sânge , durere şi multe altele în ochii tăi , dar mai presus de toate , iubirea ta necondiţionată pentru orice lucru cu viaţă de pe planeta asta , asta incluzând şi oamenii.
Văd dragoste ascunsă în ochii tăi , dragoste deghizată , pentru că tu ai de gând să i-o laşi lui pe toată...
Durerea care e inclusă în mândria ta , pentru că eşti singura care se poate simţi mândră pentru cât a suferit în viaţă , deşi nu eşti chiar atât de trecută prin ea .
Văd şi am văzut mereu că nu eşti mulţumită pentru unde eşti şi pentru ce eşti , dar nu uita că eşti minunată pentru tot ce însemni tu.
Nu vreau să văd pe nimeni altcineva , pentru că mă văd pe mine.


Oglinda aia mică e singurul tău prieten , ea e singura căreia îi zic tot ce te doare , dar nu uita că ţi-a fost şi duşman , şi cel mai bun prieten , în acelaşi timp.
Ţi-a spus că nimeni nu o să înţeleagă şi nu o să accepte ce fel de om eşti tu , dar iată că în final tot acolo ajungi.
Cred că eşti singura persoană pe care o cunosc care nu ar trebui să se urască atâta pentru ce este , cum este , cand este şi faţă de cine eşti aşa cum eşti tu.
Am văzut  adevărul în minciunile tale , mereu . Când nu a fost nimeni lângă tine , am fost mereu acolo.
M-ai ajutat să nu mă duc , precum Cristina , pe drumul care nu trebuia.Am văzut  vina de sub ruşine , ţi-am văzut sufletul prin geamul care îl apără . Am văzut urmele care au rămas de când erai mult prea mică pentru a fi conştientă că o să îţi rămână semnele alea.

Uitându-mă la tine m-am văzut mereu pe mine , dar la tine văd şi schimbarea care te-a făcut ce eşti acum .
Nu are de ce să-ţi fie ruşine sau jenă pentru ce eşti acum.
Eşti minunată ...
Poate că oamenii care au fost lângă tine mai mult decât mine nu au ştiut să îţi arate asta , dar crede-mă pe cuvânt când îţi spun asta. Eşti atât de mică şi de inocentă , indiferent că nu pare , dar mereu ai fost o persoană mult prea bună pentru vremurile în care trăim.
Uită-te în oglindă şi plânge-ţi durerea pe care ai strâns-o în  toţi anii ăştia din cauza persoanelor pe care le-ai tot ajutat , fără să astepţi ceva în schimb.
E trist că trebuie să citeşti asta acum , când o să stai de mult timp fără mine , dar măcar o dată recunoaşte adevărul pe care nu ai vrut să îl accepţi  niciodată.
Sper că nu o să te schimbi nicodată , dar sper că o să ştii ce şi cum să faci.
Te iubesc .... iartă-mă că te-am lăsat singură când aveai cea mai mare nevoie de mine .




PS: nu vreau sa aud nici un fel de comentariu , chestia asta a scris-o verisoara mea pentru mine. Cine comenteaza ceva sa se inece in acid.

Trimiteți un comentariu