Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

sâmbătă, 21 mai 2011

Azi , dupa atata timp...

Mi-am adus aminte un cantec de la marginea mortii.
Nu voiam.
De ce se tem toti (aproape) sa ajunga sa ma cunoasca?!
Pentru ca toti stiu ca o sa fie raniti la un moment dat.
Dansand in extaz , totul se transforma in cenusa la un moment dat.
Nici azi nu stiu unde vreau sa ajung , pe cine vreau sa cunosc , dupa cine tanjesc ..
Buzele tale se ineaca in seductie...
De ce iti plange inima de la atata ras?
Oamenii care nu au nicio zi de maine , au murit deja.
Oamenii nu suporta prea multa singurate inecata in tristete.
Indiferent cat de puternici sunt..
De ce pica lacrimi?
Daca increderea ta va fi sfaramata , nu o sa mai poti sa stai singur..
De data asta te-ai si speriat de mine , chiar..
O sa inec seductie in pielea ta.
Si asa nu o sa mai fie altcineva care sa ma mai poata iubi..
Lasa-ma sa adorm cu numele tau in mintea mea ..
Iarta-ma..dupa o vreme.
Durerea devine tot una cu placere.
Vreau sa aud o mica bataie a inimii , chiar daca nu e acolo...

Niciun comentariu: