Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

luni, 10 octombrie 2016

101016

Ma întreb ce faci, si daca te mai ascunzi. E plăcut sa stai in frig si sa il simți, dar da, as fi preferat sa stai pe capul meu, pentru ca ești mai înalt. Si poate sa am fesul meu, care seamănă cu un prezervativ cu moț, si sa faci mișto de el.
Să-ți povestesc despre faptul ca o sa fiu in alt departament, si nu tre sa mai răspund la apeluri. Ca am crescut.
Să-ți povestesc de ce m-am gândit la tine, si de ce mi-ai lipsit in atât de multe ocazii.
Sa mergem sa bem o bere, acar de început, in același bar in care am mers amândoi niciodată. Să-ți povestesc despre ce-am făcut, si tu la fel. Să știu cat de greu ți-a fost singur acolo, si cat de mult voiam sa te țin in brațe.
Sa ne aducem aminte amândoi perioada in care ne salutam in treacăt, si  zâmbeam o zi întreaga. Să-ți zic ca mi-am făcut griji când nu te-am mai văzut, si aveam o tristețe pe care nu o înțelegeam atunci când treceam pe la alee si nu te vedeam.
Să-ți zic ca am fost fericită si nu am mai putut sa scriu. Nu am înțeles niciodată chestia asta, cum nu înțeleg fericirea.
Să-ți folosesc tatuajele in licența mea, si sa vezi ce am reușit sa fac pana acum, si sa ma lași sa îți refac tatuajul de pe picior.
Sa ascultam impreuna aceeași melodie care ne-a dat unul din cele mai serioase subiecte de discuție de pana acum.
Sa îți zic ca ma bucit in avans, cu jumătate de an aproape, ca merg la concert la Asking Alexandria, si poate sa mergi cu mine.
Să-ți explic de ce nu o sa mai beau niciodată rom, si ca nu o sa fiu un pirat mainstream. Sa fi satul să-mi explici ca nu exista pirat femeie.

Noi ne-am întâmplat, si ne-am uitat langa mare. Ți-am dat corăbii si nisip, iar eu am rămas in mare.
Să-ți explic de ce vreau să-mi tatuez "sempiternal" si sa încerc sa te conving sa îți faci si tu. Ăsta sa fie tatuajul nostru.

Dar, na, lucrurile nu merg așa, si asta e o ironie dulce. Si n-am putut sa vad nimic. Nu mi-aș tine respirația așteptând sa se întâmple asta. Mi-ai distrus lumea, si nu ai ce sa mai faci.
Si despre cum puteam fi totul...
Despre cum puteai sa te strecori in pielea mea, si cum puteam sa te respir. Aveam un câine.
Îmi promiteai ca nu ai sa mai pleci. Îmi arătai ce nu puteam vedea, si eu îți promiteam ca nu o sa plec, ca nu o sa te las de data asta. Ne țineam de mana, si venea după tine de fiecare data.
Îți eram gravitație si tu îmi erai aer.
Dar, cum am spus, asta e ironia.

Am roate motivele sa nu ma întorc la tine, si totuși ma gândesc la asta....

Trimiteți un comentariu