Nu e dragut cum ne regasim in ceea ce altii scriu pe blogul lor personal ? Se aseamana unei compasiuni intre bloggeri , dar e simpatica situatia, sa stii ca mai e cineva care trece prin ceva prin care ai trecut , sau treci si tu..
N-are absolut nicio legatura cu ce urmeaza... nu intreba de ce am scris daca nu are legatura. Nu situ.
Ascult Florin Chilian-Zece si ma pierd in versurile lui geniale , pur si simplu.."Zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa.." ma rog...<3>
Dedic postul asta in special celor care mi-au fost aproape in momentele cele mai grele din viata mea , care mi-au suportat injuraturile, crizele , starea de delir , nervii , si tot asa, care au fost acolo , chiar daca eu nu imi amintesc absolut nimic , si nu stiu daca o sa o fac vreodata.
Caral, Georgy , Dj-u meu , Valy , Yoji...toti . Va sunt datoare pentru tot restul vietii mele . Dar totusi ..cum sa iti imparti viata cu 27 de oameni 8ani si in momentele nasoale sa nu se intereseze de tine decat unul singur ?
Am avut prea multa incredere in prea multa lume , si sunt absolut sigura ca nu sunt singura care a facut lucrul asta , dar mie personal , mi-a luat 16 ani ca sa imi dau seama de acest lucru. Mai ne citim.. nu mai am chef de scris , si vreau cafea ca acum am voie ! >:P
