- Ai puterea să schimbi o lume întreagă prin cuvinte, dar te muşti de limbă de fiecare dată când vrei să zici ceva, şi ăi laşi pe toţi să te calce în picioare. Ai stat o viaţă întreagă în tăcere, de teamă să spui ceva greşit. Eşti diferită, dar nu e acesta un motiv să îţi fie ruşine. Ştim amândouă că ai o inimă atât de frumoasă şi de puternică, dar de ce îţi laşi vocea jos mereu? Noapte ai trezi toată planeta ca să te asculte cineva, ai citi atât de mult încât nu ai timp o viaţă întreagă pentru asta, vrei să scoţi hârtia afară şi să scrii. Dacă adevărul a fost interzis, sparge toate regulile. Nu ai motive să îţi fie frică, eu o să fiu mereu aici şi o să am grijă să ajungi omul care vrei şi ştii ca poţi să fi.
- Termină.
- De ce? Şti şi tu că îţi zic adevărul, de ce aş termina? Lasă-mă tu să termin.
- Bine....
- Eşti un om frumos. Când ai devenit atât de fricoasă? Vreau să îţi găseşti vocea şi să mă ajuţi să spun tot ce vrei tu să spui, alături de mine. Vrei să laşi ceva mai mult decât o simplă amintire în urma ta, aşa că am să te ajut.Vreau să scri. Şi ştii de ce?
- Nu chiar.
- Pentru că ai o putere enormă când vine vorba de scris. Pentru că şti foarte bine cine ţi-a zis că ai un mod superb, dureros şi sincer de a scrie, pentru că ai curajul să scri tot ce ar vrea oamenii să spună. Pentru că ai trecut printr-o perioadă de revenire, pentru că nu vrei să rămâi aici jos. Nu vrei să vezi că ajungi un nimic. Nu vrei să simţi iar tot ce ai simţit, nu vrei decât să simţi soarele cum îţi arde pielea.. Eşti un soldat la război şi vrei să îţi revi. Obişnuiai să asculţi pe oricine, dar ai ajuns să îţi fie frică să răspunzi iar la telefon. Nu se merită. Poţi atât de multe lucruri, singura chestie e să realizezi şi tu asta şi să nu te mai temi.
- Şi cum vrei să fac asta, când am ajuns să mă îndoiesc de mine, la modul la care iau vina asupra mea, chiar dacă ştiu că nu e vina mea?
- STAND UP FOR YOUR FUCKING RIGHTS!!! Poţi să faci asta, şi şti şi tu că poţi, dar ţi-e teamă, nu-i aşa? Nu te mai gândi pe cine răneşti când faci asta, nici alţii nu s-au gândit când tu ai ajuns la pământ. Da, e nevoie de sacrificii, chiar dacă e vorba de oamenii de care îţi pasă. Mintea nu îţi dă pace, şi ai ajuns să îmbătrâneşti prematur. Nu îţi promit castele şi nici împărăţii, îţi promit că poţi să ajungi la fericire.
- Ştiu ce nu sunt.
- Nu şti nimic!!! Dacă şti asta, crede-mă, chiar nu şti nimic. Lumea ta e alcătuită din sunete, şi tu iubeşti atât de mult jocul ăsta, încât te-ai uitat pe drum. Pune nişte culoare, ascultă culorile şi vezi sunetele şi după spune-mi că şti ce nu eşti.
- Nu pot să fac asta...
- Poţi. Nu te mai îngenunchea singură, când nimeni altcineva nu o face. Vreau să te ajut să ajungi mai sus, pentru că ştiu că poţi să ajungi la tot ce vrei să ajungi. Nu eşti făcută să mergi în genunchi, nu eşti pentru crize de personalitate, nu trebuie să dai vina pe tine când nu e vina ta. Mi-ar plăcea să ajungi în astral, să înţelegi de ce îţi zic tot ce îţi zic aici. Scrie-ţi viaţa!
- De ce aş face asta?
- Pentru că viaţa ta merită citită, pentru că ai atât de multe zis, dar nu o să le spui niciodată. Stai deasupra lumii, pentru că evenimentele care te-au adus aici nu sunt fericite, dar nici nu pot fi schimbate. Trăieşte aşa cum vrei tu, nu cum vor alţii. Te-ai jucat cu focul, dar nu ai câştigat de fiecare dată. Spune-mi, de ce ţi-ar păsa de cineva căruia nu îi pasă de tine?
- De ce să nu o fac? Chiar crezi că acel cineva nu are nevoie de asta?
- Dar tu nu ai nevoie de cineva căruia să îi pese de tine? Sincer...
- Ba da...
- Şi crezi că dacă tu pui suflet în orice şi pentru oricine aşa o să rezolvi ceva?
- Poate...
- Hai să îţi zic ceva.. Stai jos, aici, lângă mine. Ai pierdut tot. Şti ce înseamă tot? Cu mâinile alea două ai trântit Raiul de pământ. Aşa a dispărut şi el. Eşti oarbă şi nu poţi să vezi toate ocaziile care ţi se întind în faţa ochilor. Dar, pentru un moment, asta ajunge. O să revin, şi o să vreau să te aşezi lângă mine şi să mă asculţi.
