Deci..totul trece mult prea repede si atunci cand il pierzi pe cel la care tii , realizezi ca l-ai iubit mai mult decat pe tine , insa e mult prea tarziu ca sa mai poti face ceva.
DA ma... DA ! te iubesc...inca o mai fac..desi a trecut ceva de cand nu mai o faci tu.
Si ce daca? e ca imi raman niste amintiri din lunile astea? E singurul lucru pe care nu poti sa mi-l iei de langa mine...Si poate si unicul lucru ce imi va ramane ca sa imi hranesc dorinta de reintoarcere.
A fost odata o iubire adolescentina ,,, o frumoasa poveste intre 2 emoizi...dar ca orice poveste se si termina. de obicei numai pentru unul dintre ei. Acela esti TU , pentru ca eu nu pot sa uit , poate pentru ca mi-a pasat mult mai mult decat tie , sau pentru ca tot ce ziceai pentru mine era adevarat si nediscutabil. Poate ramanem prieteni , sau poate nu ...insa deocamdata inca mai te iubesc..Si sincer..nu-mi pasa daca tu nu o mai faci pentru ca nu imi garanteaza nimeni ca tu ai facut-o vreodata.
Insa vreau sa cred ca nu am pierdut timp si sentimente in zadar si ca voi ramane cu ceva frumos totusi...Sau ca voi trai in continuare cu ceva ce ma va macina in interior fara ca tu sa stii si fara ca sa iti pese...cat de putin.
Sau poate ca iti va pasa insa nu va mai conta atunci..sau poate ca o faci si acum , dar nu o arati , sau nu vrei.
Aberez acum..normal ca nu iti pasa =))
Si daca citesti si imi zici ca nu am dreptate..da-mi 2 motive ca sa te cred , pentru ca acum sincer..nu cred nici macar in existenta iubirii , fericirii sau visului implinit.
Vreau iar sa zbor departe de durerea pamanteasca..
insa tu , fara sa stii , ma ti langa tine , in prezenta durerii si lovita de indiferenta .
Da..inca te iubesc...
Anemone
miercuri, 1 octombrie 2008
sâmbătă, 13 septembrie 2008
cum vad frumusetea...
am fost intrebata.. cum vad eu frumusetea?
cum am raspuns a fost ceva spontan , si am zis tot ce am considerat a fi adevarat in conceptia frumusetii pentru mine . frumustea o vad numai in prietenii mei ..cei adevarati nu cei pe care ii numesc "cunostinte"
izzy ..penru ca e cea mai incantatoare buna si intelegatoare persoana pe care o stiu si o apreciez enorm si o stie prea-bine
andreea pentru ca o stiu de cand sunt mica
andy , pentru ca e acolo pentru oricine
Yu pentru ca asa e el..
oneaga , penru ca e cel mai penal copil pe care il stiu :))
deci nu stiu...nu vad frumusetea numai in exterior , ma uit si in interiorul cuiva , pentru ca de cele mai multe ori , aparentele inseala amarnic si totusi , iti pot lasa urme adanci in suflet pentru ca ai crezut intr-o minciuna de care stiai tot timpul , dar pe care ai vrut sa o negi [ ca si cum asta ar schimba ceva... -__-']
poate peste 20 de ani nu o sa mai ii cunosc pe toti si nu o sa mai stau cu ei , dar ii voi tine minte pentru ca ... asa vreau eu !
Poate ca peste zeci de ani vom fi niste grasi cu riduri si cu 3 dinti in gura , dar vom fi prieteni , sau poate ne vom certa pentru un nimic si ne vom desparti drumurile astfel.
Dar nu vreau [macar o data] sa gandesc in negru , pentru ca vreau sa raman aproape de ei , epnru ca vreau ca atunci cand voi avea 80 de ani sa am cu cine sa stau in cur si sa barfesc [pentru ca asa fac toate babele anchilozate ].
si ca sa nu uit,...
cea mai importanta persoana sa zicem ca am pastrat-o pentru final , si poate ca asa e , dar imi convine . Kaori e singura care a putut sa ma inteleaga atunci cand toti se intrabau ce zic , era singura care ma ajuta fara sa am nevoie , sau fara sa ii zic , era singura care m-a acceptat asa cum sunt fara sa ii pese de ce zic altii .
nu vreau sa pun alta poza cu ea . Asta mi se pare mie ca ii reflecta personalitatea indeajuns de bine.. Ea era unica pentru lumea asta si e pacat ca s-a terminat..Ea era ingerul meu si mereu o sa fie..indiferent de cat timp va trece...indiferent de greutatile pe care le voi infrunta ..indiferent...de tot !!!si pana la urma...de ce cautam frumusetea numai in exterior ? de ce ???
pentru ca vrem sa primim morfina dulce a unei minciuni ? pentru ca vrem sa ne indragostim de o imagine ? pentru ca...Ne mintim singuri si ne place.
P.U.N.C.T ~!!~
Anemone
miercuri, 10 septembrie 2008
S.T.O.P. I.T
hey ! n-am mai postat de ceva vreme asa ca am decis ca ar cam fi cazul sa o fac.
E o zi ciudata..a inceput prin apelul la trezire la ora 6 din partea mamei [mersi mama..esti o scuipa X( ] , p'orma analizele care vreau sa zic ca nu m-au afectat deloc :D , p'orma mersul acasa si apoi mersul pana in Kaufland ca i-a venit lu' mama o idee ca vrea negrese -_-' . What ever..ajunsa acolo am cautat ce imi trebuia si intr-un final ajung la raionul cu carti si reviste. Ma uit pe acolo nu stiu ce...vine o tipa langa mine si se uita ciudat , ma rog....dar mie imi cade privirea pe o carte , "Ingerii Adolescenti " mai excat. o vreau , chiar daca nu e pentru mine, cine poate sa imi interzica sa o citesc? excat...nimeni. Asa ca o deschid si citesc putin . Imi place. Decid ca peste cateva ore sa vin sa o iau. Si acum astept sa vina mama ca sa pot sa ii las cheia si sa ies afara.
Ma gandesc.....iau pauza in scris si ma gandesc. De ce? cand ? cine?cum ? unde??...nimic.
Multe intrebari fara raspuns si multe raspunsuri fara intrebari..dar poate ca doar aberez din nou. Sau poate ca visez si eu de fapt nici nu scriu ci doar imi apar in fata gandurile puse pe monitor.
De ce totul apre o minciuna ? de ce nimic din ce e in jur nu pare real si totul se muta intr-o umbra de nestiinta si ezitare?
Obisnuiam sa fiu propria mea protectie dar nu si acum , pentru ca a mea cale si-a pierdut rostul de mult timp... totul din noaptea aia pe care nu o voi uita niciodata orice s-ar intampla.
Poate sa mor si atunci sa fiu impreuna cu tine iar...dar mai e pana atunci..sau poate nu?
Mi-as dori......multe...dar in special sa pot sa ating ceea ce ramane departe de mine mereu , sa pot sa.....zbor..jpg)
Mi-as dori......multe...dar in special sa pot sa ating ceea ce ramane departe de mine mereu , sa pot sa.....zbor.
.jpg)
NU sunt o regina a frumusetii [ ba din contra] dar mai bine asa ...decat o proasta care asculta manele toata ziua si isi cumpara frumusetea de la nu stiu ce mare firma ..what ever !!!!
cred ca o sa conteze odata si-odata mai mult capul decat corpul ..ma rog..aberez acum.
cred ca o sa conteze odata si-odata mai mult capul decat corpul ..ma rog..aberez acum.
Deja ma gandesc prea departe...cum e sa zbori oare ?
Cred ca...nu stiu..as vrea sa aflu , dar cum ? mi-e frica....
Dar nu de altceva decat ca...aripile mi-ar putea fi frante...si asta cred ca m-ar durea prea tare..
Vreau totusi sa pot sa ma ridic de la pamant , sa ma simt ca un inger, desi poate pe multi i-am ranit ...INVOLUNTAR !!!...i can't jurt not even a fly , not to mention a human person, maybe a friend too.
Oricum...a venit mama .. ma duc sa-mi iau cartea XD.
Anemone
duminică, 31 august 2008
Ruga unui copil
ok..deci...am scris o mica poveste..si as vrea o parere sau de ce nu mai multe :D
"Ruga unui copil"
printre paginile preafuite ale unei carti vechi , gasesc multe povesti uimitoare ce isi au radacinile in lumea reala si se intind pana la limitele infinitului.Dar totul este o minciuna si nimeni nu mai crede in basme nici macar un copil care ar trebui sa creasca impreuna cu modelul unei lumi perfecte intiparite in minte. Langa mine sta un copil care isi ridica incet privirea atintita in pamant . iar apoi ma priveste luandu-ma de mana , timid. imi inchide ochii cu cealalta mana si ma roaga sa il las sa imi arate trecutul sau. "Teama este doar in mintea omeneasca insa ocupa tot timpul .Iar tu creatura mica si inocenta , sterge-ti ochii inlacrimati si marturiseste !! stii ca traiesti ca sa ma spargi ...nu nega un sacrificiu divin!!!!" numai asta se auzea pe un fundal pe care defilau imagini tulburatoare cu tatal ce isi bate sotia si fiul , cu un copil ce plange intr-un colt , incet , fara sunet de teama unor noi lovituri.. Un copil trevuie sa fie imatur ltfel nu mai este un copil , dar iata unul care nu zambeste nici macar atunci cand ii zici "La multi ani!" si pentru care soarele nu va aparea decat atunci cand cineva ii va da la o parte negura de pe ochi , intunecimea din minte , si-l va desena pe perete. Ajung in fata unei lumini orbitoare dar pot sa deslusesc o umbra de copil ce sta in genunchi cu o icoana in mana patata de lacrimi amare si sange invechit. "doamne..as vrea sa fiu un televizor..Pentru ca asa toti s-ar bate ca sa stea cu mine , pentru ca asa toti m-a asculta fara sa ma intrerupa , pentru ca asa toti ar rade la glumele mele chiar daca nu as zice nimic , pentru a asa toti ar veni cu drag langa mine , pentru ca asa am fi unul fericit in compania altuia. Doamne nu imi doresc decat sa ma ucizi , sa ma lasi sa ol vad pe mama si pe urma sa-mi duci sufletul intr-un televizor , fie el si spart ..Macar fa ceva pentru ca toti sa nu ma ocoleasca atunci cand sunt in fata lor..Doamne..fa-ma televizor." Atunci am deschis ochii si am obs4rvat ca plangeam , iar acel copil cu trecutul patat de lacrimi si durere mi-a zambit spunandu-mi :"intr-o lume de cristal eram un ciob de sticla". Inchid ochii din nou lasand lacrimile sa imi cada din ochi , iar copil ma ia in brate si imi multumeste plangand alaturi de mine.
ok asta e.
:)
acum astept sa vad ce ziceti despre ea.
P.S: DON'T COPY !
P.S2: IT'S ONLY MADE BY ME
enjoy it
^__________^
Anemone
"Ruga unui copil"
printre paginile preafuite ale unei carti vechi , gasesc multe povesti uimitoare ce isi au radacinile in lumea reala si se intind pana la limitele infinitului.Dar totul este o minciuna si nimeni nu mai crede in basme nici macar un copil care ar trebui sa creasca impreuna cu modelul unei lumi perfecte intiparite in minte. Langa mine sta un copil care isi ridica incet privirea atintita in pamant . iar apoi ma priveste luandu-ma de mana , timid. imi inchide ochii cu cealalta mana si ma roaga sa il las sa imi arate trecutul sau. "Teama este doar in mintea omeneasca insa ocupa tot timpul .Iar tu creatura mica si inocenta , sterge-ti ochii inlacrimati si marturiseste !! stii ca traiesti ca sa ma spargi ...nu nega un sacrificiu divin!!!!" numai asta se auzea pe un fundal pe care defilau imagini tulburatoare cu tatal ce isi bate sotia si fiul , cu un copil ce plange intr-un colt , incet , fara sunet de teama unor noi lovituri.. Un copil trevuie sa fie imatur ltfel nu mai este un copil , dar iata unul care nu zambeste nici macar atunci cand ii zici "La multi ani!" si pentru care soarele nu va aparea decat atunci cand cineva ii va da la o parte negura de pe ochi , intunecimea din minte , si-l va desena pe perete. Ajung in fata unei lumini orbitoare dar pot sa deslusesc o umbra de copil ce sta in genunchi cu o icoana in mana patata de lacrimi amare si sange invechit. "doamne..as vrea sa fiu un televizor..Pentru ca asa toti s-ar bate ca sa stea cu mine , pentru ca asa toti m-a asculta fara sa ma intrerupa , pentru ca asa toti ar rade la glumele mele chiar daca nu as zice nimic , pentru a asa toti ar veni cu drag langa mine , pentru ca asa am fi unul fericit in compania altuia. Doamne nu imi doresc decat sa ma ucizi , sa ma lasi sa ol vad pe mama si pe urma sa-mi duci sufletul intr-un televizor , fie el si spart ..Macar fa ceva pentru ca toti sa nu ma ocoleasca atunci cand sunt in fata lor..Doamne..fa-ma televizor." Atunci am deschis ochii si am obs4rvat ca plangeam , iar acel copil cu trecutul patat de lacrimi si durere mi-a zambit spunandu-mi :"intr-o lume de cristal eram un ciob de sticla". Inchid ochii din nou lasand lacrimile sa imi cada din ochi , iar copil ma ia in brate si imi multumeste plangand alaturi de mine.
ok asta e.
:)
acum astept sa vad ce ziceti despre ea.
P.S: DON'T COPY !
P.S2: IT'S ONLY MADE BY ME
enjoy it
^__________^
Anemone
luni, 28 iulie 2008
drugs vs. life
Ascult muzica . Chestie obisnuita pentru mine dar totusi..ascult o melodie ce ma marcheaza inca.
[Nimeni altu'-Inca o poveste..stiu ca nu prea ascult dar..What the fuck?] daca stii melodia inseamna ca stii si despre ce e vorba in ea.
Eh..am avut un coleg in scoala , mai mare ca mine dar nu conta era numai un an pana la urma , si acel coleg , mi-a fost cel mai bun prieten care se putea in scoala pentru faptul ca ma intelegeam si ca trecut ne asemana.
Dar el avea prezentul mai tumultos decat al meu.Era ultimul an din scoala generala pentru el , si el cum statea intr-un cartier stil "ghetto " sau ceva in ge nul , s-a gandit ca:" Ar cam fi timpul sa mai stau si eu cu ""smecherii"" din cartier."
A stat , toata seara cu ei . A doua zi la scoala era clar ca nu era in apele lui , pentru prima data in 8 ani a chiulit pentru ca "Se intalnea cu fratii lui." Am inteles , n-am zis nimic , dar .. era clar ca nu e el ..si totusi ce puteam eu sa ii zic ? "stai la scoala ca zic eu ? " sau " nu mai sta cu ei ca am stat si eu si stiu de ce sunt ei in stare?" Nu m-ar fi ascultat oricum pentru ca nu gandea limpede.
A doua zi la fel , dar cand am vorbit cu el si mi-a zis sa merg cu el la o intalnire cu fratii lui , am inteles la ce s-a referit.
Era prea mult pentru mine sa accept ca inevitabil..si el va pleca ..precum altii.
Sa-l opresc? A fost ca si cum as fi vrut sa pun pe sine un tren care deraiaza.
Am tinut-o in mistere o luna , doua , trei pana mi-a zis.
A fost greu sa aud asta , mai ales pentru ca e cam nasol sa afli de la cel mai bun prieten ca se drogheaza ca sa fie acceptat de cei mai "tari " din cartier.
Stiau si parintii , dar ce puteau sa ii faca ? sau cel putin nu i-au facut nimic . Asta stiu pentru ca imi zicea ca totusi "a invatat sa faca bani , are intrare la toti traficantii si ii e bine" , pana cand s-a spart gasca si nu mai isi vorbeau . Inainte de terminarea scolii , in ziua premierei , vine la scoala si imi spune:" E ultima zi impreuna dar nu conteaza , ne vedem sus."
N-am inteles atunci ce zice , dar peste 2 saptamani era prea adevarat ca sa cred.
Vecinii lui l-au gasit cu siringa si pachetul de heroina langa el , l-au ingropat parintii lui ,dar nimanui nu i-a pasat , si toti "fratii" lui l-au uitat.
Acum cand ma gandesc la asta realizez ca de fapt sunt singura care nu a acceptat moartea lui , si care inca si-l mai aduce aminte.
E greu sa-mi aduc aminte de clipele placute fara sa ma scufund in cele amare , atunci cand mintea lui era controlata de droguri.
Totusi..memoria lui ramane vie pentru mine pentru ca am invatat sa imi aduc aminte numai de partea frumoasa din prieteni , mai ales pentru ca stiu ca nu o sa mai gasesc altii..
Anemone
[Nimeni altu'-Inca o poveste..stiu ca nu prea ascult dar..What the fuck?] daca stii melodia inseamna ca stii si despre ce e vorba in ea.
Eh..am avut un coleg in scoala , mai mare ca mine dar nu conta era numai un an pana la urma , si acel coleg , mi-a fost cel mai bun prieten care se putea in scoala pentru faptul ca ma intelegeam si ca trecut ne asemana.
Dar el avea prezentul mai tumultos decat al meu.Era ultimul an din scoala generala pentru el , si el cum statea intr-un cartier stil "ghetto " sau ceva in ge nul , s-a gandit ca:" Ar cam fi timpul sa mai stau si eu cu ""smecherii"" din cartier."
A stat , toata seara cu ei . A doua zi la scoala era clar ca nu era in apele lui , pentru prima data in 8 ani a chiulit pentru ca "Se intalnea cu fratii lui." Am inteles , n-am zis nimic , dar .. era clar ca nu e el ..si totusi ce puteam eu sa ii zic ? "stai la scoala ca zic eu ? " sau " nu mai sta cu ei ca am stat si eu si stiu de ce sunt ei in stare?" Nu m-ar fi ascultat oricum pentru ca nu gandea limpede.
A doua zi la fel , dar cand am vorbit cu el si mi-a zis sa merg cu el la o intalnire cu fratii lui , am inteles la ce s-a referit.
Era prea mult pentru mine sa accept ca inevitabil..si el va pleca ..precum altii.
Sa-l opresc? A fost ca si cum as fi vrut sa pun pe sine un tren care deraiaza.
Am tinut-o in mistere o luna , doua , trei pana mi-a zis.
A fost greu sa aud asta , mai ales pentru ca e cam nasol sa afli de la cel mai bun prieten ca se drogheaza ca sa fie acceptat de cei mai "tari " din cartier.
Stiau si parintii , dar ce puteau sa ii faca ? sau cel putin nu i-au facut nimic . Asta stiu pentru ca imi zicea ca totusi "a invatat sa faca bani , are intrare la toti traficantii si ii e bine" , pana cand s-a spart gasca si nu mai isi vorbeau . Inainte de terminarea scolii , in ziua premierei , vine la scoala si imi spune:" E ultima zi impreuna dar nu conteaza , ne vedem sus."
N-am inteles atunci ce zice , dar peste 2 saptamani era prea adevarat ca sa cred.
Vecinii lui l-au gasit cu siringa si pachetul de heroina langa el , l-au ingropat parintii lui ,dar nimanui nu i-a pasat , si toti "fratii" lui l-au uitat.
Acum cand ma gandesc la asta realizez ca de fapt sunt singura care nu a acceptat moartea lui , si care inca si-l mai aduce aminte.
E greu sa-mi aduc aminte de clipele placute fara sa ma scufund in cele amare , atunci cand mintea lui era controlata de droguri.
Totusi..memoria lui ramane vie pentru mine pentru ca am invatat sa imi aduc aminte numai de partea frumoasa din prieteni , mai ales pentru ca stiu ca nu o sa mai gasesc altii..
Anemone
joi, 17 iulie 2008
2 years..like yesterday [post comemorativ dedicat]
Sunt 2 ani..de cand am ramas singura , 2 ani de cand imi aduc aminte de ceea ce faceam impreuna cu lacrimi in ochi , 2 ani de cand totul s-a schimbat.
Au trecut greu , recunsoc , dar totusi...cand stau si ma gandesc , parca a fost ieri.
Imi si aduc aminte cum am reactionat cand am aflat , cum am stat cu ea la spital si ma rugam la toti sfintii ca sa se ridice de pe pat , sa-si revina si sa uitam impreuna de toate cele intamplate , cum am plans timp indelungat pentru ca nu vroiam sa admit asta , negam de parca ar fi contat ca eu negam ...
Vreau totusi sa te am langa mine din nou , pentru ca ai fost singura care mi-a stat alaturi si care a renuntat la "imagine" pentru prietenie.
"Am cunostinte , dar nu si prieteni adevarati si pentru asta sunt cu tine aici " ...asta ti-am zis la spital ...
Gosh...am ajuns sa fac un dialog cu ea chiar daca nu ma aude... -________-''''''
Multi dintre cei cu care statea s-au trezit sa ii ureze "La multi ani !" pentru ca a murit de ziua ei , chiar daca am zis ca nu o sa o iert pentru ce a facut , am iertat-o de mult...Nu pot sa stau suparata pe ea cand stiu ca a murit cu lacrimi in ochi , cu durere in suflet , cu regrete in minte ...dar cu zambetul pe buze..si chiar daca stiu cine este vinovat pentru ceea ce a facut , nu am cu ce sa il ranesc asa cum el a ranit-o intr-o zi de 15 iulie acum 2 ani....nu pot...
Am invatat sa traiesc fara cea care mi-a fost aproape 5 ani din viata , care m-a ajutat , sprijinit si mi-a oferit un umar pe care sa plang , care nu se supara pe mine atunci cand ii ziceam cuvinte rautacioase stiind ca peste putin timp o sa regret si o sa mi le retrag...ma intelegea si eu faceam la fel.
Ne ajutam una pe alta , ne sustineam si aveam planuri mari pentru vara aia. Primise ceea ce isi dorise toata viata ei , si totusi.... a renuntat la tot , inclusiv viata.
Nu regret decat moartea ei , dar nici o clipa pe care am petrecut-o cu ea nu o voi uita pentru ca tin prea mult la amintiri , prea mult tin la ea...
Chiar daca nu ti-am stiu decat pseudonimul , ma bucur ca te-am cunoscut Kaori , si pentru tot ce m-ai invata iti sunt recunoscatoare pentru tot restul vietii mele , desi recunosc ca nu mi-ar parea rau daca as mai avea ce sa invat de la tine .... asa cum invaam atunci...
I miss you , I need you ...Iwant to meet you in Heaven ... and if I don't .. Forgive me , because I've failed you and the promises made to you...
Anemone
Au trecut greu , recunsoc , dar totusi...cand stau si ma gandesc , parca a fost ieri.
Imi si aduc aminte cum am reactionat cand am aflat , cum am stat cu ea la spital si ma rugam la toti sfintii ca sa se ridice de pe pat , sa-si revina si sa uitam impreuna de toate cele intamplate , cum am plans timp indelungat pentru ca nu vroiam sa admit asta , negam de parca ar fi contat ca eu negam ...
Vreau totusi sa te am langa mine din nou , pentru ca ai fost singura care mi-a stat alaturi si care a renuntat la "imagine" pentru prietenie.
"Am cunostinte , dar nu si prieteni adevarati si pentru asta sunt cu tine aici " ...asta ti-am zis la spital ...
Gosh...am ajuns sa fac un dialog cu ea chiar daca nu ma aude... -________-''''''
Multi dintre cei cu care statea s-au trezit sa ii ureze "La multi ani !" pentru ca a murit de ziua ei , chiar daca am zis ca nu o sa o iert pentru ce a facut , am iertat-o de mult...Nu pot sa stau suparata pe ea cand stiu ca a murit cu lacrimi in ochi , cu durere in suflet , cu regrete in minte ...dar cu zambetul pe buze..si chiar daca stiu cine este vinovat pentru ceea ce a facut , nu am cu ce sa il ranesc asa cum el a ranit-o intr-o zi de 15 iulie acum 2 ani....nu pot...
Am invatat sa traiesc fara cea care mi-a fost aproape 5 ani din viata , care m-a ajutat , sprijinit si mi-a oferit un umar pe care sa plang , care nu se supara pe mine atunci cand ii ziceam cuvinte rautacioase stiind ca peste putin timp o sa regret si o sa mi le retrag...ma intelegea si eu faceam la fel.
Ne ajutam una pe alta , ne sustineam si aveam planuri mari pentru vara aia. Primise ceea ce isi dorise toata viata ei , si totusi.... a renuntat la tot , inclusiv viata.
Nu regret decat moartea ei , dar nici o clipa pe care am petrecut-o cu ea nu o voi uita pentru ca tin prea mult la amintiri , prea mult tin la ea...
Chiar daca nu ti-am stiu decat pseudonimul , ma bucur ca te-am cunoscut Kaori , si pentru tot ce m-ai invata iti sunt recunoscatoare pentru tot restul vietii mele , desi recunosc ca nu mi-ar parea rau daca as mai avea ce sa invat de la tine .... asa cum invaam atunci...
I miss you , I need you ...Iwant to meet you in Heaven ... and if I don't .. Forgive me , because I've failed you and the promises made to you...
Anemone
vineri, 11 iulie 2008
Friends..[post dedicat..]
Am citit ieri un articol din blogul unei fete , si vreau sa zic ca m-a impresionat enorm de mult , mai exact pana la lacrimi si m-a facut sa ma gandesc un pic mai bine.
Am realizat dupa ce am citit ca si eu am cam refuzat prietenii dar nu am facut-o pentru a ma izola singura de lume , sau din figuri , ci pentru ca ma cunosc , stiu ca ranesc involuntar cu vorbele mele , stiu ca dor si stiu ca pe urma o sa mi le iau inapoi , si imi e teama sa nu ranesc prea tare , dar ...incerc sa nu gandesc totul in partea negativa.
Stiu ca timpul e ucigasul perfect , care sterge lent si dureros din memorie , clipele frumoase , clipele de fericire absoluta [adica acele clipe in care chiar nu iti pasa de nimeni si nimic pentru ca erai atat de fericit incat te credeai stapanul absolut si nu te impiedica nimeni pentru ca aveai un prieten acolo pentru tine mereu , care radea si plangea cu tine si care se bucura o data cu tine] , dar nu lasa in urma decat ......amintiri.
Pacat ca amintirile nu pot deveni realitate....
Daca pozele ar putea sa ne vorbeasca poate ca amintirile ar ramane vii si asta ne-ar ajuta sa trecem peste toate cu zambetul lipit de fata...
Stau in pat si ma gandesc...ma gandesc ce o sa fac astazi...iar sa stau singura in casa si afara sa ma duc sa ma plimb ca o handicapata in locurile care nu se schimba si in care stiu fiecare pietricica in parte?
Ma gandesc la acele persoane si ma doare ...ma doare pentru ca stiu ca si eu am fost asa..si eu am refuzat prietenia...Dar ..am gasit pe cineva care e acolo mereu cu mine , care ma tine de mana si imi zice " Stai linistita ca trecem impreuna peste tot si toate , pentru ca suntem prietene , in ciuda distantei dintre noi ! ", e o persoana care e mai importanta pentru mine decat sunt eu. Si incerc sa fac totul sa nu o ranesc..Chair daca , oricat de multe lucruri i-as spune , ma stie si mai stie si faptul ca peste 10 minute am sa ii cer scuze din inima , si nu pune la suflet , imi zambeste si ma iarta, imi sterge lacrimile cu un zambet si ma face sa fiu dura.
Mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care a putut sa mi le zica cineva , si nu o sa le uit pentru nimeni si nimic in lume .
E departe de mine , dar nu conteaza pentru ca suntem best-friends..si ea m-a facut sa realizez ca oricat e grea ar fi , viata merita traita , dar nu pentru altii , ci pentru tine , pentru ca cei din jurul tau mai mult te doboara , si mi-a zis ca "decat sa imi fac prieteni falsi , mai bine sa raman cu prieteni imaginari . "
A devenit in scurt timp , cea mai importanta persoana pentru mine , mai importanta decat parintii si decat mine , pentru ca ma intelege , e mereu cu mine si ma ajuta , oricat de greu ar parea.
Mersi ..
Anemone
Am realizat dupa ce am citit ca si eu am cam refuzat prietenii dar nu am facut-o pentru a ma izola singura de lume , sau din figuri , ci pentru ca ma cunosc , stiu ca ranesc involuntar cu vorbele mele , stiu ca dor si stiu ca pe urma o sa mi le iau inapoi , si imi e teama sa nu ranesc prea tare , dar ...incerc sa nu gandesc totul in partea negativa.
Stiu ca timpul e ucigasul perfect , care sterge lent si dureros din memorie , clipele frumoase , clipele de fericire absoluta [adica acele clipe in care chiar nu iti pasa de nimeni si nimic pentru ca erai atat de fericit incat te credeai stapanul absolut si nu te impiedica nimeni pentru ca aveai un prieten acolo pentru tine mereu , care radea si plangea cu tine si care se bucura o data cu tine] , dar nu lasa in urma decat ......amintiri.
Pacat ca amintirile nu pot deveni realitate....
Daca pozele ar putea sa ne vorbeasca poate ca amintirile ar ramane vii si asta ne-ar ajuta sa trecem peste toate cu zambetul lipit de fata...
Stau in pat si ma gandesc...ma gandesc ce o sa fac astazi...iar sa stau singura in casa si afara sa ma duc sa ma plimb ca o handicapata in locurile care nu se schimba si in care stiu fiecare pietricica in parte?
Ma gandesc la acele persoane si ma doare ...ma doare pentru ca stiu ca si eu am fost asa..si eu am refuzat prietenia...Dar ..am gasit pe cineva care e acolo mereu cu mine , care ma tine de mana si imi zice " Stai linistita ca trecem impreuna peste tot si toate , pentru ca suntem prietene , in ciuda distantei dintre noi ! ", e o persoana care e mai importanta pentru mine decat sunt eu. Si incerc sa fac totul sa nu o ranesc..Chair daca , oricat de multe lucruri i-as spune , ma stie si mai stie si faptul ca peste 10 minute am sa ii cer scuze din inima , si nu pune la suflet , imi zambeste si ma iarta, imi sterge lacrimile cu un zambet si ma face sa fiu dura.
Mi-a zis cele mai frumoase cuvinte pe care a putut sa mi le zica cineva , si nu o sa le uit pentru nimeni si nimic in lume .
E departe de mine , dar nu conteaza pentru ca suntem best-friends..si ea m-a facut sa realizez ca oricat e grea ar fi , viata merita traita , dar nu pentru altii , ci pentru tine , pentru ca cei din jurul tau mai mult te doboara , si mi-a zis ca "decat sa imi fac prieteni falsi , mai bine sa raman cu prieteni imaginari . "
A devenit in scurt timp , cea mai importanta persoana pentru mine , mai importanta decat parintii si decat mine , pentru ca ma intelege , e mereu cu mine si ma ajuta , oricat de greu ar parea.
Mersi ..
Anemone
Abonați-vă la:
Postări (Atom)