Stateam in curtea facultatii, si ma prefaceam ca nu ma gandeam la tine. Esti la fel de bun, ca oamenii pe care ii consider eu prieteni. Pentru ca toti care se aseamana cu mine, sunt lipsiti de valoare.
Asa ca am incercat sa inteleg ca nu stiu nimic. Beam sirop de tuse, cand eu nu tuseam. Tocmai pentru ca ma.simteam bolnava, si trebuia sa intru in alte stari. Nu mananc mai mult decata guri, si apoi nu dorm cateva zile. Dar sunt recunoscatoare ca par stupida. Ultimul an e ceva prin care imi pare bine ca am trecut. Acum stiu ce inseamna sa te simti ca si cum ar fii mort. Asa ca am.lasat in spate oamenii care imi spuneau nu sunt destul de curajoasa. Pot sa aud tot ce trebuie, sa miros ce trebuie, sa simt ce nu trebuie. Sa nu fiu cum trebuie.
Felicitari si bine ai venit la o lista de lucruri pe care le regret!
Ma inec zilnic intr-o cana de viata din care sorb cate putin in fiecare zi. Imi pare bine ca mi-e dor de tine... si ca nu pot sa renunt la lucrurile care ma tortureaza zilnic.
Si am reusit sa aflu cat de greu poate fi sa te schimbi. Ca iadul devine comfortabil dupa ce te-ai obisnuit. Voiam ca golul ala din mine sa dispara. Dar nu a facut decat sa creasca. Si nu voiam sa te pierd.
Da, cred ca poti sa zici ca sunt dependenta... Dar, hei, imi plac obiceiurile proaste! Zilele toate au devenit o dorinta de moarte, anulare de existenta, apropiere de o iesire, lipsa de putere, o scara de bloc goala. Nu pot sa ma tem de moarte, am murit de mii de ori. Arunca-ma in flacari, uita-te cum ard, arunca-ma in mare dupa!
Tine-ma de mana, nu-mi da drumul, si am sa te invat sa zbori. Sa zbori unde vrei tu, fara pic de efort.
Nu sunt niciun erou, chiar daca ai.avea nevoie.

Ti-am vazut numele intr-un tatuaj cu un trandafir plin de culori. Apoi mi-am adus aminte ca tu nu ai culoare, asa ca am trecut mai departe. Urasc si acum ca din vina ta beau cafea in fiecare dimineata, ca gasesc frumusetea in chestii nordice.

Aici e devreme, acolo e tarziu, dar in miscarile mele simti absenta lui. Care el? Nici eu nu stiu. Sau nu vreau sa mai stiu.

Dar, am sa merg in continuare, pana am sa cad in alta galaxie... Ne vedem pe partea cealalta a lumii asteia!

Repaus de sentimente?

 Navele mele s-au scufundat într-o mare de sunete.

Când m-am trezit eram singură, dar aveam tot: mâinile pline de momente pe care voiam să le schimb, şi o limbă ca un coşmar, care tăia ca o sabie.

Într-un oraş de proşti am fost atentă. Dar ei m-au rupt în bucăţi, ca un uragan.

Dă-mi terapie, pentru că am ajuns o parodie umblătoare.

Dar, totuşi, zâmbesc la orice.

Nu mi-ai fost niciodată prieten, aşa că poţi să îţi iei înapoi toată mizeria.

Mâinile îmi tremură de fiecare dată când văd persoane, când sunteţi mulţi.

Cred că să fac ceva e periculor.

Sunt doar piele şi os, dar experţii mi-au spus că sunt un dezastru.

"Nu mai fii arogantă, şi iubeşte-te singură, pentru că oricum le e mai bine fără tine."

Sunt compusă din greşeli şi defecte, mult mai mult decât ai crede.

Sunt prietenul ăla care merge cel mai în spate, pentru că oricum nu ar conta dacă aş fi în faţă, sunt mereu "prietena" şi niciodată "iubita", sunt ultima care află, sunt cea care stă o noapte întreagă trează şi se gândeşte la toate lucrurile făcute până acum. Toate greşelile.

Sunt aici pentru tine, de fiecare dată, îţi dau universul meu, şi nu îţi cer decât să fii aici şi tu. Chiar dacă nu se va întâmpla niciodată.

Nu mă cunoşti niciodată, la fel cum nu ai să ştii ce simt niciodată.

Sunt făcută pentru acţiuni din linşte.

Părul meu răşu prinde vântul în el pentru fiecare noapte de frig pe care o simţi.

Prima oră de dragoste nu se întoarce niciodată.

Mă înec în nişte ochi care sunt orbi în continuare. Orbi la tot ce pot să dau altora.

Lasă-mă să mă joc în furtuna şi zăpada din sufletul şi mintea ta.

Lasă-mi mie zilele pline de ploaie, le iau eu.

Acum ceva timp aveam un scop, aveam multe pentru care să lupt... O dată ca niciodată.

Am promis că dragostea nu moare, şi că noi doi o să le avem pe toate.

Du-te departe, pentru că a venit timpul să pleci.

Noaptea îmi caută numele.

Tu pleci, eu rămân.

Acum ceva timp aveam un vis pe care îl trăiam şi îl defineam în fiecare noapte.

Aveam totul atunci, şi abea dacă mai cădeam.

Şi ai plecat şi mi-au luat zilele de soare, zilele de ploaie, şi mi-ai lăsat doar frig şi goliciune.

Nici nu mă gândeam la o lume fără tine.

O lume în care acordurile de pian, vioara, nu or să mai îmi spună cât de multe am, ci cât de multe am pierdut.

Acum te strigă, de fiecare dată. Pentru că tu erai acolo, pentru că m-ai făcut să privesc iar cerul, chiar dacă ştiam că niciodată albastru.

Voiam să te fac mândru, pentru că mi-ai dat speranţă şi un motiv pentru care să fac tot ceea îmi spuneai că e specific mie. Pentru că m-ai pus bucată cu bucată împreună.

Şi pentru că acum îmi dau seama că lumea fără tine e una în care nu pot să văd lumina aia pe care mi-ai adus-o la picioare cu câţiva ani în lume.

Şi pentru că ai plecat din lumea aia.... 

Mandala

"Bine ai venit!

Asta e o lista cu ce cred eu despre tine. Subiectiv. Fara sa ai ce sa comentezi. Asculta-ma si citeste-ma fara prejudecatile tale, Anne. Te rog.

Sa crezi in tine, sa nu poti mai mult de atat, dar asta sa fie doar o impresie. Poti mai multe decat crezi tu, chiar daca nu esti constient de asta. Lasa muzica, acum vorbesc cu tine. Citeste asta cu o voce blanda.
Punkisti, anarhisti, rapperi, si cati altii ai cunoscut care se incadreaza in diferite stereotipuri?! Te-ai convins ca nu sunt asa cum credeai, nu-i asa? Ai renuntat la atat de multe prejudecati pe care le aveai, si sunt mandru de tine.
Nu ai nevoie ca cineva sa te ghideze, poti si singura. Stiu ca poti, nu am nevoie sa ma crezi cand iti zic asta.
Esti aproape perfecta. Nu te mai pune singura la pamant, te rog. Pentru ca o data ce ai ajuns acolo, doar tu.poti sa te ridici. Tu ai nimeni altcineva. Pana sa ii cunosti nu credeai ca poti sa fi controlata. Dar, iata ca s-a intamplat.
Nu, nu trebuia sa cred ca poate fi mai mult. Dar, acum e prea tarziu. Nu am niciun drept asupra ta. Nimeni nu are.
Uneori, adevarul poate sa faca multe lucruri sa mearga bine, stii si tu asta. Nu o sa te intereseze atat de mult, dar ti-am lasat asta aici acum prea mult timp.
Indiferent ce faci, niciodata nu e de ajuns. Sau cel putin asta crezi tu.
Lasa gandurile astea. Tu simti altceva decat noi restul.
Nu o uit niciodata faza cu august. Te superi ca dau vina pe.tine, dar sunt foarte serioa. Sunt gelos pe toti care di-au batut joc de tine. Si stii de ce? Pentru ca.oamenii aia un loc aparte in sufletul tau.
Sincer, mi-e dor. De tot.
Sunt un nebun, dar asta pentru ca mi-ai aratat ca e.mai bine asa decat ca toti ceilalti. Si pentru asta iti multumesc.
Picture peefect memories, iti mai aduci aminte?
Creezi bestii si arta ta e nebuna. La fel ca tine. Dar, cel mai important, creezi oameni. Mai ales cand te afuzi in shoturi de prea multe chestii, incat nici tu nu mai ti minte cate sau ce.
Ai un rucsac mereu la tine, pe care l-ai umplut de vise.
Hai sa le faci pe toate!
Iti las asta aici, pentru ca nu am tupeu sa ti le zic in fata.

Cu multa dragoste,
C. "

Voiam sa le aud de la tine, nu sa le citesc.
Da rnu iau viata la kilogram, gram, si tu sti asta.

Trebuie

Trebuie sa se fi inselat. Toti. Toti trebuie sa se fi inselat. Chiar si cei care mi-au dat dreptate de atat de multe ori...
Imi iubesc visele si realitatea din starile mele pierdute tocmai pentru ca aia e realitatea mea ideala. Realitatea in care aerul.pe care il respir e al meu, in care eu nu o sa mor niciodata, pentru ca nu o sa vreau niciodata sa mor. In care imi permit sa fiu extrem de egoista, pentru ca doar 3-4 persoane au voie in realitatea aia. Doar cateva persoane o inteleg. Si nici nu as vrea sa fie mai multe. Ei imi sunt de ajuns, si uneori chiar prea mult.
In orasul asta e o panica enorma, iar eu am o supradoza de vise, realitatea actuala ma seaca de orice as vrea sa simt, sa sper, sau vreau.
Si nu e vina nimanui. In afara de vina mea. Si stiu asta.
Am scris despre asta, am scris despre trecut, prezent si viitor. Scriu si acum despre viitor, chiar daca nu stiu daca trenul in care ma aflu o sa ajunga la destinatie, sau ceva se va intampla pe drum. Poate sa se intample ceva chiar acum. Dar, stai, care "acum"? Nici nu are sens sa ma intreb care din ele...
Cum as putea sa cresc ceva din mine, care sa iasa in realitatea voastra?! Nici macar nu intelegi ce vreau sa zic, indiferent de cand ma citesti...
Ne intamplam si ne intersectam. Atata tot. Saraciti de cuvinte si fapte, am lasat marea si vara in spatele nostru. Vrei sa fie soare pe notele astea? Ia nisipul si marea mea, ti le aduc. Eu m-am uitat undeva intre niste stanci, pe faleza din Vama Veche, unde sufletul meu si eu privim stelele de fiecare data cand ma chemi si ma lasi. Alea sunt stelele pe care le-am vanat pentru cineva drag mie. Doua persoane pe care.le-am.dezamagit in ultimul hal, dar inca ma iubesc.
Vin din spasme, fara voce si cu impacari selenare. Pentru ca s-a intamplat sa.fiu cum sunt, sa scriu cum scriu, sa fac ce fac.
Nu, nici acum.nu mi-e frica sa ajung undeva sus, sau sa.duc cele mai grele lupte. Dar ma sperie oamenii, indiferent cat de mult i-as iubi, si cat de putin ar conta.
Cei care ma cunosc si ma iubesc nu or sa planga daca am sa mor. Ei o sa asculte o singura melodie, de fiecare data cand or sa ma vrea aproape. Or sa stea in liniste, cu ochii inchisi.
Atat.
Inima mea s-a transformat in stea, pentru ca in colturile buzelor am galaxii intregi care curg din mine. Tot ce scriu vine din iubire, si sper sa ajunga la tine. Intreaga mea viata e o metafora, oricum.
Imi.aduc aminte cand nu stiam prea multe, cand nu aveam frici sau griji. Si realizez ca eram mult mai naiva decat acum. Credeam ca nu o sa duc viata pe care o duc. Ca nu o sa fie greu. Ca o sa ma descurc cu orice, ca nu o sa am o lista de lucruri pe care le ascund.
Ca nu o sa inteleg ca pot sa vad cu ochii inchisi, ca nu o sa stiu ce inseamna durere. Si ma amuz cand realizez cat de naiva eram... Ma amuz si intristez in acelasi timp.

Sa pun stele pe cerul cuiva, sa ratacesc pe drumuri. Sa astept primavara la adapostul unui copac, in timp ce fumez o tigara cu aroma de vanilie si scortisoara. Sa simt natura care sa schimba si sa ma schimb cu ea. Sa ma intorc cu toate stolurile de pasari pe care le vad. Sa fac o limonada din toate lamaile pe care le-am primit pana acum. Sa ma bucur ca sunt aproape, cu o mie de culori si sentimente noi.
Sa stau intinsa si sa nu mai simt un gol in locul in care iti puneai tu capul. Sa pot sa adorm la o ora decenta, fara sa stau sa ma gandesc la atat de multe lucruri care ma macina.
Mi-ai spus ca sunt ciudata, si ca vreau lucruri si mai ciudate. Poate ca asa e, dar in sinea mea pot sa vreau orice. Acolo nu intervine nimeni.
Sun un dezastru acum, dar caut un mod de a ma preda. Dar nu e asta sfarsitul, si stiu asta. Nu, stiu asta de prea mult timp, de cand am vazut flacarile din ochii unei persoane care a insemnat prea mult pentru mine. Si care inseamna in continuare, desi au trecut ani de cand am pierdut-o. Insa stiu ca o sa o gasesc din nou. Nu-mi trebuie decat rabdare.
Nu mai vreau sa mai stau pe aici. Vreau sa fiu ca ploaia. Sa cad, dar sa nu fiu singura. Sau, sa vina o persoana care sa.ma faca sa realizez niste lucruri, care sa ma ajute sa nu mai fac ce fac.
Va las acest imperiu de praf pe care l-am creat. Poti sa il iei pe tot. Am sa ma ranesc, doar ca sa vad daca mai simt. Oricum, surerea e singurul lucru real.
Uite ce am devenit..

Dragoste si metamfetamina...

Două Sute Opt

"Vino aşa goală cum eşti, şi nu vei mai avea nevoie de mine, nu vei mai avea nevoie de nimic. Nu vreau să te pierd, dar uneori uit asta, mai ales când amintirile tale sunt nişte ţigări. Temporare şi atât. Ştiu, nu vrei să te ridici de jos, pentru că ţi-e frică să cazi iar. Nu credeai că o să te îndrăgosteşti, nu? Nu credeai că tu o să pui stop, nu? Nu cred că mâinile tale or să fie vreodată curate. Nu, nu vreau să merg o mie de paşi în încălţările tale, nu e nevoie. Nu vreau să trec prin ce treci şi prin ce ai trecut tu. Te minţi în continuare că poate, într-o zi, când o să vă vedeţi pe stradă, o să zică "Fata aia a fost cel mai bun lucru din viaţa mea, şi uite că am îndepărtat-o." când o să îi zâmbeşti. Nu ai putea să nu îi zâmbeşti. Şi mâinile tale or să poată să mă ducă acasă, şi o să stai cu mine până când adorm, chiar dacă o să fie murdare. Nu mai vorbiţi, dar încă îţi e dor de el. Ai încercat să îţi îneci sentimentele în cuvinte scrise, dar degeaba. El nu e doar o amintire de 1 an de dependenţă de cafea. 

Ai observat cât de artistică ai devenit de când ai inima frântă? Nici nu încerci să scri un cuvânt, dar uite ce iese. Zâmbetul lui, nu? Nu mai ai nimic de când nu-l mai vezi. Şi te-ai săturat să te simţi singură şi goală, aşa că te umpli cu amintiri false. Ai dezamăgit toţi oamenii care te-au iubit vreodată. Şi încă îl iubeşti pentru că nu e dependenţa ta el, el e sănătatea ta mentală. Mi-e frică de faptul că într-o zi o să pleci de lângă mine. Eşti familiară. Ai un gust de extasy şi puţin deja-vu. Şi mi-a plăcut de prima oară asta la tine. 

O să mergi în continuare, când nu ai nimic la care să te gândeşti. Să faci tot ce poţi ca să îl mai ţi o dată în braţe. Ca să te simţi în viaţă. Ai obiceiul să cari după tine o umbră a morţii, nu a vieţii. Eşti prea narcisistă ca să mori. Şi îţi pasă prea puţin de tine ca să trăieţi în continuare. mai ţi minte când ţi-ai promis că dacă o să trăieşti după supradoză o să te opreşti, nu o să mai încerci să pui capăt nimic, o să trăieşti în continuare? Ce s-a întâmplat cu asta? Când am realizat cât de aproape a fost să te pierd am realizat că nu sunt destul stele pe cer ca să strălucească până am să mor, ca să îţi zică cât de dor mi-e de tine. Te întristezi când îţi dai seama că singura persoană de la care ai vrea să auzi că te iubeşte, că zice asta când tu ai să mori, e persoana pe care ai dezamăgit-o cel mai tare. Ai da orice ca tot ceea ce ai trăit până acum să fie o minciună. Crezi că ţi-ai primit a doua şansă, şi că ai dat-o la o parte, pentru că ai fost mult prea egocentrică şi orgolioasă. Ai da timpul înapoi, dacă ţi-ar cere să vi înapoi, într-o bătaie de inimă ai fi acolo. Sper că o să te opreşti o dată şi-odată din a trăi pentru alţii, că o să îţi pese de tine, că o să îţi dai seama ce e înăuntrul tău, cine eşti, cum eşti. Că o să spui ce ai pe inimiă, că nu o să îţi mai înghiţi cuvintele. Mai ţi minte cât de proşti eram când am zis că o să creştem împreună? Şi uite am ajuns... Fără să te văd cu zâmbetul pe buze, nu mă simt bine. Din ce îţi las aici nu pare asta, dar aşa e, crede-mă. Ai prefera să îţi pui capăt zilelor decât să accepţi ideea că ai pierdut cele mai importante persoane pentru tine. Îmi aduc aminte de atunci când am plecat cu tine prin ţară, cu o pancartă în mână pe care am scris "ORIUNDE" şi aşteptam să ne ia cineva cu stopul de pe autostradă. Atunci te-am văzut aşa cum eşti tu. Cât de sinceră ai fost cu mine atunci. Erai aproape fericită, dar nu te simţeai ca acasă. Îţi lipsea o singură persoană, care să vină să te ia în braţe, să îţi spună că "Totul o să fie ok" aşa cum a făcut şi prima dată când aţi stat împreună. Şi dacă nu îţi zicea nimic era perfect oricum. Nu era  nimic pentru tine acolo, dar tu erai acolo pentru el.

Şi de cele mai multe ori îmi aduc aminte ce îmi spuneai tu când nu ştiai ce stare ai. Îmi spuneai că tristeţea atinge toţi oamenii. Chiar şi pe cei care nu ar trebui să fie trişti. Şi ştii ce e interesant..? Pot să se întâmple atât de multe lucruri rele, dar a doua zi soarele tot o să răsară, tu o să îţi bei oricum cafeaua şi o să îţi fumezi cele 5 ţigări la cafea. Indiferent ce s-ar întâmpla. Dar mai e şi chestia că atunci când lucruri rele se întâmplă oamenilor buni, tu ajungi să te întrebi ce e bine şi ce nu e. Şi sincer, habar nu am cum de încă mai rezişti, cum poţi să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic, când în interior tu te destrami.

Sper să îţi dai seama că el e fericit şi fără tine, poate chiar mai fericit decât era cu tine. Că nu se mai gândeşte la tine, indiferent de starea în care e, sau ce e în mintea lui. Nici măcar un pic. Şi când o să îţi dai seama, vreau să vi la mine, să bem o cafea amândoi şi să-mi spui tot ce te doare. Pentru că şti că te aştept, nu plec nicăieri, şi că o să fiu mereu acolo pentru tine, chiar dacă o să fiu mort.

Te iubesc, îmi eşti cea mai bună prietenă, dar m-am săturat să văd cum te distrugi pentru toate lucrurile care nu contează de fapt."

Cred că un "Mulţumesc" şi un "Îmi pare rău" spun totul acum.

Octombrie

Dimineaţă de octombrie cu păr răvăşit de la o noapte nedormită, cafea proastă, ţigări proaste, companie nedorită, amintiri nedorite, lacrimi neplânse, dorinţe imposibile.

Nu aveam griji, şi nici cicatrici.

Acum, mă joc de-a viaţa.

De când am crescut nu mai ştiu să zâmbesc.

Sunt culpabilă să fiu capabilă.

Aştept un răspuns de la necunoscut care să înţeleagă că a fost greu.

Nu am nimic, în afară de un pix, o foaie şi ambiţie.

De fiecare dată când încercam să vorbesc cu tine mi se părea că te deranjez.

Sunt produsul fricii unei minţi universale, ultimul antidot.

Vreau să fiu un strop de ploaie. Pentru că nu mi-e frică să cad, dar nu vreau să fiu singură.

Închide ochii.

Auzi cum îţi bate inima?

Auzi greierele de la picioarele tale?

Cum de nu poţi?

Ce griji îţi faci?

Cuvintele pot să distrugă persoanele, dar sunt şi singurele care le pot face la loc.

Eşti blocat într-o lume pe care o urăşti? Bine ai venit în club.

Mi-aş dori să am ceva în mine care să te facă să îţi fie greu să îmi zici "La revedere!".

Mintea mea e o închisoare, şi nimeni nu vine în vizită. 

9 vieţi pe Lipscani

Şti sentimentul ăla pe care îl ai într-o dimineaţă de duminică? Să te ridici când vrei tu din pat, să şti că nu ai nimic de făcut, şi tot aşa?

Sper ca toate zilele să fie aşa pentru tine.

Şi să poţi într-o zo să ajungi persoana aia care vrei să fi.

Uneori mă întreb dacă s-ar schimba totul dacă ne-am întâlni iar pentru prima oară, sau cum am reacţiona chiar şi în momentele astea.

Când mor o să ajung în Rai, pentru că am stat până acum în Iad.

"Eşti o tornadă cu un suflet şi ochi frumoşi."

Un suflet trist tot e treaz, chiar şi la 3 dimineaţa.

Şi uneori mă gîndesc că e mult mai importantă persoana de care mi-e dor la 2după-amiaza, când sunt ocupată, nu la 2 dimineaţa când sunt singură.

Fluturaşii pe care mi i-ai dat i-am înecat în vodkă, dar tot nu am reuşit să îi distrug pe toţi.

" O combinaţie de demnţă şi vanitate. Şi toate pentru că ochii ăia frumoşi şi melancolici."

Mai ţi minte când eram mică şi te-am întrebat ce e lucrul ăsta pe care toţi îl numesc "dragoste"? Mai ţi minte că mi-ai zis că o să aflu şi o să vreau să nu ştiu? Mai ţi minte că în seara aia am ajuns la concluzia că toată lumea ajunge să sărute persoana nepotrivită la sfârţitul serii?

Asta facem noi, oamenii, stăm în viaţă unul pentru altul.

Eu vreau să fiu cu tine. Şi asta e atât de complicat şi de simplu în acelaşi timp.

"Te rog, spune-mi cum ar trebui să funcţioneze chestia asta? Cine trăieşte în mine? Eu sunt în mii de bucăţi din şi în univers, dar tu îmi zâmbeşti în continuare. Sunt naivă, de neoprit, înnebunesc, nu pot să-mi pierd mintea."

Iubesc obiceiurile proaste. Şi asta e una din specialităţile mele.

" Poate că nu pari pentru prea mulţi, dar pentru unii eşti. Şi eşti delicios de complicată pe interior. Şi mi-ar plăcea să înţelegi că şansele să dai iar de persoana care ţi-a frânt inima, aşa, la întâmplare pe stradă, sunt destul de mari. Tu preferi să ai prieteni falşi în jurul tău, tocmai ca să nu fi singură cu gândurile tale. Mintea ta e4 un paradis periculos, iar tu nu eşti nici moartă, nici vie. Eşti doar o fantomă cu o inimă care încă mai bate. Tu dai galaxii, şi nu vrei la schimb nici măcar o amărâtă de stea."