Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

sâmbătă, 2 februarie 2013

Te iubesc enorm, dar sa fim seriosi, nu avem nicio garantie ca o sa fie etern.
Indiferent cat vrem asta.
Zilele astea pline de fericire, si sa te gandesti ca o sa traiesti pe cont propriu dupa.
Nu mai vreau sa plang ca sa adorm.
Da, e greu, alienabil, si dureros.
Si asta pentru ca ma prefac ca sunt puternica.
Imi pare rau.
Am fost o cretina si inca sunt.
Am inteles pentru ca am vazut multe expresii de-ale tale pana acum.
Nu ca mi-am pierdut interesul, dar decat sa nu mai avem treaba unul cu celalalt, mai bine spun "Fa tot ce poti!" si mergem pe cai diferite.
Sper sa fi bine, indiferent ce vrei.
O sa ne mai intalnim oricum, nu-i asa?
E o promisiune, si o sa facem "pinky swear" petnru asta.
5 iunie, tine minte.
Sper sa nu uiti vreodata.
Tu, cel care nu sti ce-i aia rusinea, sa te uiti in pamant...
Zilele astea fericite, de neevitat.
Destul ca sa ne bucuram.
"Doar putin, nu pleca inca..."
Intr-o buna zi, poate o sa putem sa radem impreuna, ca doua persoane care nu or sa isi duca dorul...
Daca ma intorc, imi vad lacrimile de cand ma tineai in brate si ma uitam la tine, atunci cand nu realiza niciunul din noi prea multe...
Nu o sa uit niciodata, ramai asa cum esti, si fi aceeasi persoana de care m-am indragostit.
Ai grija de tine.
Tu, cel pe care il iubesc a devenit o amintire.
E singuratate pana la momentul mortii, dar vocea ta nu o sa imi iasa niciodata din minte.
Vocea ta atunci cand nu puteai sa legi doua cuvinte intre ele si ti-a luat destul de mult pentru o propozitie...

vineri, 25 ianuarie 2013

Pentru voi...

Imi doresc ca voi sa fi fost aici.
Anii care au fost stersi cu voi..
Toate lucrurile mici pe care le faceam si care nu credeam niciodata ca o sa insemne atat de mult. Imi e dor de ele.
Parca aud cum va bate inima cand sunt singura..
Vreau sa stiti ca indiferent unde sunteti, imi e dor de voi.
Si-mi doresc sa fi fost aici.
Atat de departe de voi...
Distanta asta ne-a dus la lumi distanta.
Ce doare cel mai mult e faptul ca eram apropiati.
Si sa nu stim ce ar fi putut fi...
As da toate cuvintele pe care nu le-am spus, stiind ca or sa insemne prea mult, toate lucrurile pe care le-am tinut pentru mine, as da orice sa fiti aici.
Ninge si nu pot, pur si simplu nu pot sa ma gandesc la altceva.
Trebuia sa fie iarna noastra. 
De fapt, iernile noastre, toate care au trecut.
Eu sa zic ca mie  nu-mi place iarna, voi sa imi spuneti "copilul plajei" si sa ma ingropati in zapada, eu sa ma vaiet ca mi-e frig, Lucas sa-mi dea geaca pentru ca nu are probleme cu frigul...
toate chestiile astea micute...
Sa ma uit si sa ma bucur de felul in care soarele va face sa zambiti, doar pentru ca stiti ca mie imi place....
Ceasul niciodata nu a parut mai viu ca acum..
Nu stiu... poate ca eu cred ca asa o sa-mi treaca, daca o sa scriu ceva... 
Nu merge deocamdata.
Mereu mi-a fost frica ca o sa va pierd..
Momentele alea in care ma tineati de mana, nu spuneati nimic, dar stiam ca totul o sa fie ok.
Nu conteaza ca suntem atat de departe unul de altul, macar sa credem in noi in continuare.
Cred ca atat pot sa zic...

vineri, 11 ianuarie 2013

Brainstorm


E trist cand esti ranit de atatea ori incat ajungi sa spui ca te-ai obisnuit cu asta, nu-i asa?
Pana la urma, cu totii ne tinem de un lucru important pentru noi, tocmai pentru ca nu credem ca un lucru atat de minunat se va intampla si a doua oara...
E un fel de adevar general valabil, cred.
Mi-am aprins tigara de dimineata si avea gust de cafea...
Nimanui nu ii este frica sa iubeasca. Tuturor ne e frica sa nu fim iubiti la fel de mult de o anumita persoana.
Fericirea si placerea trebuie gasit in lucrurile normale, obisnuite, mici.
Citind postarile mele mai vechi de pe blog, sau foile scrise acum cine-stie-cat-timp ajung la concluzia ca atunci eram copil, mult mai copil decat sunt acum, si lasam absolut tot sa ajunga la mine, tineam cont de prea multe lucruri, prea multe pareri de la persoana care nu contau si nici acum nu conteaza, ca m-am lasat calcata in picioare de aproximativ toti care au trecut prin viata mea pentru ca sunt, chiar si acum, o persoana moale, naiva, care inca crede ca oamenii sunt buni si perfecti, chiar daca sunt asa numai in mintea mea....
Si acum sunt copil, tocmai pentru ca ceva din mine vrea sa cred in continuare in fericire, iubire, miracole, schimbari miraculoase.
Sa fug de problemele mele este o cursa pe care nu o voi castiga niciodata. Stiu asta. Se aplica pentru toata lumea.
Nu trebuie sa stie nimeni ca esti lipsit de putere de orice fel ar fi ea. 
Toti trebuie sa stie ca esti cel mai puternic om pe care il cunosc.
Ajungi in cele mai rele certuri cu oamenii la care ti cel mai mult. Tocmai pentru ca sunt niste relatii, legaturi, de care iti pasa, de care te ti cu disperare.
Gaseste-ti ceva in care sa te ancorezi in viata.
Propune-ti un anumit lucru la care sa ajungi.
Dar nu perfectiunea. Perfectiune nu exista.
Ne nastem singuri.
Murim singuri.
Distrugere.
Dezordine.
Liniste...


marți, 25 decembrie 2012

Naraku

A venit Craciunul. Si nu cred ca dorintele mele s-au implinit. Mi-e frica de faptul ca s-ar putea sa o dau in bara cu tot, nu conteaza cand sau cum.
Ceva din mine vrea sa ramana copil, sa creada in minuni, sa spere la mai bine-sa spere in general de fapt- sa vrea ceva de la viata, sa astepte cadouri...
Ceva din mine vrea sa raman copil ca sa nu uit cum am rezistat atata timp : imaginatie si putin praf magic.
Da...
Imaginatia ma face ce sunt eu....
Craciun fericit!
Sase zile in care greselile pot sa fie reparate. Succes...

luni, 17 decembrie 2012

De la capat

Portocale,vin fiert, sperante pierdute, nopti nedormite...
Stiu ca doare, tocmai de asta te rog sa ramai in picioare.
Stim ca o sa plec. Nu mai pot sa stau.
O sa ma duc departe...
Mai stai o noapte....
Mai ai o noapte...
A picat cortina si simt cum imi creste adrenalina..
Trebuie sa avem acelasi nume, sa traim in aceeasi lume, sa pot sa fiu de ajuns pentru ce esti tu.
Vad visele altora si viitorul lor.
Nu ma trezi acum, cand pentru lume eu dorm oricum.
Cand o sa dispar, o sa fi speriat, dar nu o asculte nimeni pentru ca nici unui alt om nu o sa ii pese.
Uita tot ce am gresit si lasa-ma in urma.
Nu te teme...
Inima mea a batut destul.
Nu am fost niciodata perfecta, dar nici tu.
Pastreaza-ma acolo, macar sa fiu mereu cu tine.
Ma prefac ca o sa poata veni cineva sa ma ajute sa ma salvez de mine insumi.

Sunt un dezastru si tu sti asta.
Omor timpul putin mai repede in speranta ca o sa te vad.
Nu pot sa spun ce nu stiu.
Obsesie, dependenta, sinceritate, mila, parere de rau, schimbare?

Niciodata...

duminică, 9 decembrie 2012

.

O sa-mi plangi, pana cand te intorci la mine.
Nu conteaza de cate ori mi-am dorit sa fiu mai puternica, nu  pot obtine acel ideal spre care tind cu mainile astea.
Inima, corpul, amintiri, imaginatie.
Totul s-a dus dracu.
Daca inca mai pot sa simt durerea, inseamna ca o sa ajung mai puternica.
Si chiar daca nu ar fi asa, tot m-as bucura de fiecare urma de durere.
Nenumarate dorinte...
Mi-am trait viata si am fost inselata de emotii si sentimente.
Am aruncat toate lucrurile astea de care nu mai aveam nevoie, am platit pentru durere si sacrificiu, dar nu o sa mai fac aceeasi greseala iarasi.
Nu vrei sa-mi spui care e rostul timpului?
Un sens artificial de a exista...
Da...
Cam atat.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Deep six


Nu conteaza ce iti dau.
Niciodata nu iti ajunge.
Mereu am crezut ca pot sa te fac sa vrei sa ramai etern cu mine.
Poate ca inima unui om mediocru nu poate sa multumeasca inima unui artist, dar eu nu renunt.
Trebuia sa stiu in ce ma bag de la bun inceput.
Sunt mai usor de uitat decat fumul sau oglinzile.
Nu pot sa sparg timpul umplut de tristete, si nici tacerea inimii tale.
Sa ma las purtata de sentimente si de ce cred eu ca e cel mai bine?
Stim amandoi ca nu ar fi ok daca as face asa ceva.
Lumina lunii reflecta eternitatea din ochii tai...
Timpul se tot repeta si noi ne tot torturam inutil...
Daca durerea mea e placerea ta, fie, o sa suport si asta.
Ne-am impartit promisiuni intr-un intuneric in expansiune permanenta.
Vremurile astea intunecate se vor transforma in vise si in idealuri.
Oare sensul de a trai chiar e plictisitor?