Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

vineri, 24 februarie 2012




Prefaţă

Personajul meu nu e definit. Personajul meu  nu are un sex anume , uneori poate fi fată , uneori băiat . Personajul meu suntem eu , tu , noi ,tot restul lumii . Poate uneori te vei regăsi , sau poate nu. Dar multe nu o să le accepţi oricum pentru că nu vrei sa recunoşti că aşa eşti de fapt . Lasă măcar o data , o singură dată , garda şi orgoliul de o parte şi acceptă-te aşa cum eşti.






     Analiză primară.




Începutul e ilogic , caracteristic mie , ţie , nouă poate . Personajul meu nu e atât de complex pe cât pare , dar are multe trăsături , multe defecte şi prea puţine calităţi. Calităţi pe care oricum nu le accepta. În schimb , îşi găseşte defecte pe care nici măcar nu le are , extrem de multe . Asta e natura personajului meu . Mi-l fac cum vreau eu , că doar eu scriu aici , nu altcineva. Are câti ani îi dai tu , deşi nici măcar nu contează asta . Contează că am un personaj mult mai matur decât ar parea prima dată . Pe parcurs ai să-mi dai dreptate , acum poate nici măcar nu întelegi ce tot vreau eu să zic pe aici.Poate aberez , dar îmi place ce am scris pâna acum , aşa că o să continui în aceeaşi manieră.
E fată uneori , alteori băiat cum am mai zis , nici măcar nu are importanţă . E un personaj şi asta contează. Trăieşte cu o impresie falsă asupra propriei personalităţi , şi chiar dacă ştie îi place , pentru că dacă nu i-ar plăcea , ar schimba ceva. Vrea personalitatea lui , făcuta doar de el , nu de nimeni altcineva , şi tocmai din motivul ăsta nu lasă pe nimeni să-i spună cum trebuie să fie , nu lasă pe nimeni sa intervină. E de admirat lucrul ăsta , chiar dacă uneori e un lucru rău , pentru că nu ştie  cum ar trebui să se poarte cu adevărat în anumite situaţii , nu face nimic ca să schimbe ceva , chiar dacă ar putea sau nu . Îi place cum e , iar ceea ce nu i-a plăcut a schimbat , dar în rest s-a acceptat aşa cum e . Să zicem că i-a plăcut situaţia în care s-a tot aflat în toţi anii ăstia , aşa că nu a încercat să facă prea multe lucruri ca să nu mai fie cine e de fapt.
Personaul meu e dependet de alţi oameni , nu poate trăi fără oameni în jur , dependent de prieteni , sentimente , iubire şi multe alte lucruri. Personajul meu e slab , iartă şi acordă a doua şansă incredibil de repede  , numai cui nu merită lucrul ăsta , iar celor care merită , nu le-o mai acordă , prea multă încredere în cine nu trebuie , se ataşeazp repede de oameni , e naiv , citeşte mult ,ascultă muzica mult prea tristă pentru melancolia care zace în el , desenează prea mult ,stă prea mult în lumea imaginară în care si-ar dori sa trăiască.
Am un personaj naiv atunci când nu trebuie , mult prea încrezator în lume , iertător , mereu acolo pentru oricine , nu-şi dă seama  ce personalitate are cu adevărat , nu ştie pentru ce merită să lupte în viaţă , ce trebuie să lase în urma. Poate că am un personaj care nu pare a fi real , dar aşa vreau eu să fie. Are mult prea multe sentimente la care vrea să renunţe , pe care mereu le-a lăsat în mâinile oamenilor pe care i-a cunoscut, sperând să nu le mai primească înapoi niciodată , iar atunci când şi-a dat seama că înca le mai are , a fost cumplit de trist , pentru că numai eu si el putem întelege cât de multă durere i-au adus sentimentele alea.
Personajul meu are încrede în sine numai în anumite momente , pentru că în celelalte , se urăşte. Dar se urăşte pentru că în momentele alea ar da orice ca să fie mort , pentru că nu mai gaseşte nimic care să-i demonstreze că da , merită să traiasca si chiar contează pentru cineva , indiferent cât de prost merg toate pentru un moment.
Personajul meu se simte împlinit cu o cafea si o ţigăra dintr-un pachet ieftin , în fiecare dimineată . Îţi va zâmbi mereu , chiar şi în miezul nopţii  şi asta pentru că niciodată nu avrut sa aibă nevoie de prieteni . Consideră confesiunile că fiind mereu false. Ştie că are nevoie de oameni şi tocmai de aia se urăşte uneori mai mult decât normal.Ştie că e dependent de sentimente , dar face tot posibilul să le ignore .
"Jur că am sa zâmbesc tot timpul de acum înainte.Nu mai las nicio lacrimă să cadă . Oricât de greu o sa fie , o să zâmbesc.Nu mai las  pe nimeni să mă vadă că plâng . " Atâtea promisiuni spuse ,atâtea uitate , atâtea de care se fereşte pentru că nu mai vrea să mai fie dezamăgit."N-am vrut niciodată să-i dezamăgesc pe cei din jurul meu , mai ales din cauza unor lucruri absolut banale... N-am vrut să-i rănesc pe cei din jurul meu. Nimeni nu o sa înteleagă câte reproşuri îsi tot face si nici de ce . Nimeni , dar absolut nimeni nu a ştiut cât de mult are nevoie de oameni în jurul său , oricât de mult ar regreta pe urmă ce decizii a luat .
"Cineva tot o să mă înteleaga la un moment dat.Sper..."

joi, 2 februarie 2012

Psihoză

Pentru că s-a făcut prea mult mişto ,acele valori şi tradiţii au dispărut. 
La fel ca toate dorinţele lumii ce m-au înconjurat. Somnul morţii doarme aproape de prostia umană , aşa că nu-mi da decât un motiv pentru acest suspin ce se destramă.
Atâta timp cât fugi de incapabilitatea de a fi altceva în afară de un zero , ei o să te urmărească.
Această formă care trebuie să fie înfăşurată , se coase alături de tot ce e greşit.
Realitatea din ochii tăi e o carapace. Asta -poate- pentru că emoţiile tale au dispărut , sau pentru că sunt paralizate ?
Este un gol în acest cer şi lumina cade direct pe pământ. Minciuna asta a fost ţinută secretă prea mult timp , o să se transforme intr-o molie care o să cadă cu aripi de fluture la pământ.
Dragostea târăşte agonia care a atins mâinile lor , a celor ce se plimbă printre morţi  printre cei vii. 
O femeie bătrână râde de ziua de mâine  , stând in genunchi.
Te rog , felul în care sunt...  durerea fără ţintă care-mi îngroapă victoria.
Am închi ochii , dar acest cântec care salvează vieţi  e singura lumină care poate vindeca toate rănile. Moartea a înflorit în toată camera asta goală , atât de săracă , dar totuşi mult prea spaţioasă.
Chiar dacă toată lumea îşi doreşte  stimă şi ruşine , acest poem care a fost ars la funerariile înregii lumi de vise , se adânceşte în adâncul vid al iadului de morţi vii care este acest pământ.
M-am înnecat  în sunetul ploii care cade. Promisiunea asta pentru visul cuiva , dar al cui vis ? Şi a cui promisiune?
Când mâinile sunt îimpreunate , simţi un miros de hoit venind din partea cealaltă.
Poţi respira normal , dar te târăşti oricum.
Poate ţi-ai dori să iubeşti mai profund decât acele cuvinte. 
N-ai putut crede  decât un singur om care a stat în faţa ta. 
În trecutul care se arată brusc , momentele când vă atingeaţi nu au putut umble goliciunea fragilă care pluteşte în acele lacrimi.
Găseşti comfort în pacea asta , dar cineva te sparge din interior. Răspunsul se îneacă într-un zâmbet . 
Nu poţi iubi umbra din fiecare zi , când a fost pierdută.
Chiar dacă arunci cuvinte , nu te-am lăsat să vezi durerea şi vidul lacrimilor . Suntem doi care nu vedem nimic în acest zâmbet. N-ai de ce să mai râzi în faţa mea , a oamenilor .
Mai mult decât să mă gândesc din nou la asta , mi-ar plăcea să uiţi , să mă pui într-un loc gol , şi să nu mai alergi după zilele din trecut.
Nu lăsa nimic altceva în-afară de ce este lăsat . 
Am ţinut acest "Adio!" când am adormit şi căldura leşinului a dispărut ca tutunul.

vineri, 27 ianuarie 2012

n-am titlu



Te-am privit o noapte intreaga , in timp ce simteam cum ma mananca vina pentru ca nu puteam sa iti explic ce insemni.
Imi respiri in mana . Eu iti aduc furtuna.
Prea nu sunt eu.
Tu ti-ai pus sufletul in mijloc.
Esti frumos asa cum nu e , si cum nu a fost nimeni.
O sa fi mereu eroul meu , chiar daca ti-ai pierdut mintile , sau de cate ori o sa o dai in bara.
Port zambetul de la tine .
Tu imi esti lumina .
Am crescut impreuna , si ne-am invatat unul pe altu multe lucruri.
Nu am nevoie de nimic si nimeni altcineva atata timp cat tu ma ti in brate si ma minti ca totul o sa fie ok.
Ma uitam la telefonul care statea pe birou fara sa lumineze , sau sa faca ceva , in speranta ca o sa sune si pe mine cineva doar ca sa ma intrebe ce mai fac , dar nu s-a intamplat niciodata.
As putea sa ma folosesc de o dorinta chiar si acum...
E atat de frig afara ....
Nu vad niciun fel prin care as putea sa insemn ceva pentru tine .
Salveaza-ma si spune-mi cum schimbi lucruri.
Fa-ma sa cred ca sunt ok.
Stelele inca arata la fel.
Caldura inca nu se simte.
Nici nu ai idee cat de multe vreau sa spun dar nu stiu cum .
Ma invelesc cu zambetul tau...
Stii si tu cum e ..
Dragostea te face sa zambesti atunci cand esti obosit.


joi, 12 ianuarie 2012


Oamenii sunt forme , emotii , si senzatii .
Oameni sunt perfecti cand sunt facuti dupa  imaginatia celui care ii vede.
Am momentele  mele cand va vad pe toti ca si cum ati fi din curcubee si plini de puf pe interior , dar aveti cu totii o masca de om dur pe care niciunul nu vrea sa o dea jos si sa isi arate adevarata fata , pentru simplul fapt ca nu vreti sa fiti judecati pentru ce suntetri cum sunteti , dar niciunul nu realizeaza ca oricum o sa fie judecat pentru ce nu face , si ce face (in mintea lui se pare ca e mult mai bine ce face decat ce ar vrea sa faca.)
Nu realizeaza nimeni care e adevarata fata a cuiva , decat in momentul cand il cunoaste  perfect .
Sa fim seriosi , cati oameni pot spune (fara sa se minta singuri) ca au cunoscut pe cineva perfect , chiar daca cineva le-a spus tot , sau si-au dat ei singuri seama ?

Concluzie (pentru simplul fapt ca nu exista om care sa nu ascunda ceva) :
SUNTEM O NATIE DE MINCINOSI !  si stim si noi asta , dar ne mintim si pe noi insine ca nu este asa.

duminică, 25 decembrie 2011

Craciunu' vostru .......... !!!!!


Sa va luati Craciunul asta al dracu de fericit si toate chestiile pufoase si roz si sa plecati cu ele !
Am cerut un singur lucru anul asta : sa fie ca anul trecut.
Craciunul oricum nu mai are acelasi farmec ca atunci cand eram mica si gaseam ceva de la ai mei sub brad , mai ales pentru ca eu imi pun acum cadoul sub brad , chiar daca le multumesc alor mei , nu mai are farmec ca e soare , nu zapada , ca am o stare de totala repulsie fata de toti si toate .
Deci , dragi prieteni care va bucurati de aceasta zi : bucurati-va si pentru mine .


vineri, 16 decembrie 2011

Prinţesă a morfinei

N-am absolut nici o scuză pentru deţinerea unor vise ce nu-mi aparţin , dar iată că încă ţin cont de visele tuturor celor ce au trecut prin viaţa mea de-a lungul anilor.
Poţi spune că am pierdut totul , dar încă mai am vise.
Am făcut ce ar fi făcut oricine altcineva : am făcut totul din nou , de la început.
Când mă  uit la viaţa mea nu e vorba de faptul că nu vreau să văd lucrurile exact aşa cum s-au întâmplat , e vorba de faptul că vreau să-mi aduc aminte de ele într-un mod mai artistic.
Minciuna tuturor e mult mai onestă decât totul pentru că eu am creat-o.
Trauma este cel mai bun criminal.
Amintirile nu sunt reciclate , în felul ăsta.
E ca şi cum trecutul meu e un tablou care nu a fost încă terminat.
Şi eu trebuie să umplu toate spaţiile goale pentru că eu sunt pictorul.
 

duminică, 27 noiembrie 2011

N-am crezut niciodata in dragoste , dar asa am numit ce am avut.
Nu pot sa neg sentimentul pe care il simt cand te vad , sau fluturasii din stomac.
Iarta-ma , incerc sa imi gasesc iar rostul in viata .
N-am vrut sa deranjez.
Mi-ai alergat prin vise pana acuma , chiar de dinainte sa te cunosc.
Mai ti minte ce planuri ne tot faceam noi ?
Unde o sa stam , cum o sa facem casa sa arate , cum o sa fie totul , ce o sa facem amandoi , si toate chestiile alea.
Iti mai doresti sa fi mers totul ca in planurile noastre?
N-am crezut si nici nu voiam sa stiu cat o sa ma doara sa aud "adio" din partea ta.
Nu-mi aduc aminte sa fi dormit mai mult de 5 minute in 3 zile , si sa nu fac altceva decat sa ma inec in sange , lacrimi si alcool noaptea , si ziua uneori.
Cineva mi-a zis ca durerea o sa dispara.. 
Dar nu cred ca o sa se intample asa ceva.
Ma simteam atat de bine stiind doar ca ma iubesti..
Asta e cea mai nasoala parte.
Aia in care stii ca as face ceva daca as putea si daca as stii ce.
Daca tu inca mai zambesti ,inseamna ca eu mi-am facut cat de cat treaba .
Stii ca daca ar fi sa mori , nu ti-ar duce nimeni mai mult decat mine dorul .
Ti-as mai duce dorul si dupa inca o viata .
Nu te mai uiti la mine cu aceeasi ochi , o stii si tu prea bine.
Mi-am pierdut cel mai  bun prieten , puterea , forta , speranta si visele acum 2 zile.
Sper sa gasesti mereu un motiv ca sa zambesti.