Totul este la fel oricat de mult timp ar trece. Nimic nu se schimba si chiar daca s-ar intampla asta , nu s-ar observa. si dupa cum spunea cineva:
"Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea, dusă la absurd."

duminică, 25 septembrie 2011

Smile

Gasesc cele mai stupide motive sa zambesc , si o stiu bine.
Am un motiv pentru care inca mai zambesc , cand majoritatea dintre voi ati uitat.
Din ziua aia , mi-a fugit pesimismul  , macar pentru ceva timp.
Esti motiv pentru care inca mai sunt aici .
Ai fost de cand am venit la tine , desi nici nu stiam ce-i cu tine acolo.
Stii ca sunt nebuna , fac ce vreau , cand vreau , pierd controlul lucrurilor , dar am totul sub control pana la urma.
 Nu pot fi puternica.
Dar cu el , nu-i asa rau .
A inceput totul din nou .
Dupa peretele asta , s-a dus dracu totul.
Toate cuvintele care inca imi circula prin cap.
Esti mereu aici , acolo .
N-a fost una din persoanele care sa intre cu bocancii plini de namol in viata mea , sa ma invete o lectie ,sau sa ma foloseasca , si dupa sa plece .
Am apreciat lucrurile marunte la oameni , desi ma pierd in detalii.
Am pus in fata lor totul , ca dupa sa regret .
Cand si unde si cum am inceput sa nu mai functionez cum trebuie ?
Vad totul prea luminat , din cauza viselor.
Acum , nu simt nimic.
Ma uit la tot timpul asta care a trecut pe langa mine , fara niciun sens.
Ce dracu am facut in tot timpul asta?!
In afara de lucruri fara sens ,care nu meritau sa fie facute...
Ce-o sa mai ramana din mine?
Nu mai tre' sa mai pun la suflet ce-mi zic tarziu in noapte...
Poate chiar sunt cel mai mare dusman al meu...
Tu ce vezi intr-un spatiu infinit si alb?
Eu vad speranta ca nu s-a dus totul inca.
Caut trecutul , prezentul , doar ca sa evit viitorul.
Trebuia sa inteleg , dar de ce doare atat de tare?
Stai...ce caut ? nu mai vad clar nici eu.
Am vrut sa ating locul in care lumina e puternica.
N-am reusit inca.
Am vazut visele alea de cand sunt doar un copil .
Nici acuma nu s-au epuizat culorile.
Am fugit spre visul ala maret, am dat de persoane incredibile , si nici ca am mai facut ceva.

"Nu esti singura ! Arata-ti curajul !"

marți, 6 septembrie 2011

Zambet melancolic aruncat in gunoiul altora

Vă pun în faţă cu mândrie această reuşită numită singurătate .
Am căutat , sincer , acel ceva mereu.
E în regulă să te târăşti ca să îţi împlineşti visele , atâta timp cât mergi tot înainte fără să te uiţi la trecut.
Nu sunt eu in măsură să spun cuvinte măreţe , dar iată că o fac.
Puteţi să comentaţi , sau nu , oricum , tot spun ce vreau să zic.
Am crezut mereu că e ok să nu am încredere decât ăn mine însumi , dar acum mi-am dat seama cât de mult am greşit când am dat cei mai minunaţi oameni pe care i-am întâlnit , la o parte de lângă mine.
Îmi ţin cu mândrie , în vederea tuturor oamenilord , rănile care au de la 10 ani vechime , până la cele care mai mult de 2 luni nu au , şi singurătatea mea.
Astea au fost aripile mele , cele ale libertăţii prost judecate.
Am fugit de idealurile mele , mai ales cele la care puteam să ajung.
Am o familie care are grijă de mine , deşi nu ar trebui să fiu aici , şi am prieteni minunaţi -în viaţă , sau morţi .
Mi-am  pierdut timpul scufundându-mă în fiecare zi.
Sincer , a fost greu.
Chiar nu mi-am dorit să fiu eu .
Niciodată . 
Nici acum nu vreau.
Mi-a fost mereu frică de trădarea altora , motiv pentru care am şi avut parte de ea.
Mai mult decât era necesar.
Nu am uitat cine sunt , dar încerc de mult prea mult timp să mă schimb.
M-am minţit.
Am avut momentele mele în care am uitat cine sunt de fapt.
Uneori trebuie să arăţi putere si curaj , pentru că şi să te bazezi pe alţii e important.
Răneşti.
Eşti rănit şi ai momentele tale în care vrei să plângi , aşa că uită-te la cer şi urlă-ţi durerea.



luni, 5 septembrie 2011

Dialogul nebunilor





- Hei...
-Hei. ce cauti aici ?
-Ce credeai ? Ca te las singura ?
-Sincer , speram.
-Scanteia dintre mincinosii ca noi se aprinde ca o flama.
-Ce vrei sa zici ?
-Stii prea bine.
-Nu stiu.
-Nu vrei sa recunosti. Aici voiai sa ajungi ?
-Adica?
-Sa te inlocuiasca oamenii instant , si sa nu apeleze la tine decat daca au nevoie de ceva?
-Ma , nu voiam sa fie asa , deci , nu , nu voiam sa fie asa.
-Atunci ?
-Atunci ce ?
-De ce ai lasat sa se ajunga asa?
-Incontrolabil...
-Pe dracu ! Am mai avut discutia asta , si vina nu e buna , doar ascunde adevarul .
-Stiu...
-Acum ma auzi... In mintea ta am vorbit mult , dar nu m-ai ascultat niciodata.
-Minciuna asta nu valoreaza nimic , si o stim amandoi prea bine.
-Si ? Vrei sa nu te mint? Chiar vrei sa iti spun tot adevarul , cel de care esti constienta dar pe care nu vrei sa il auzi ?
-As prefera. Daca tot esti in mintea mea de atata timp  , ar trebui sa stii ca intotdeauna am preferat adevarul decat sa fiu mintita.
-Sunt tu , sunt eu , sunt noi , sunt ei , sunt voi. N-am existat decat in mintea ta , in nebunia ta prematura . Iti fac viata un iad . Te-am pus sa faci multe , ca sa te vad cum suferi. Nu sunt unul din cei buni .  E normal sa ma port asa ? Da , e , crede-ma . Nu esti nici ultima si nici cea mai rea concluzie la care am ajuns , cand am incercat sa omor oamenii care ma aud. Nu mi-am cerut niciodata scuze , si nici ca am s-o fac . 
-TACI !
-Ai vrut sa auzi adevarul , poftim. Lasa ca mai vorbim noi in curand.

miercuri, 24 august 2011

Te rog eu , nu....

Nu ma face sa cred ca totul o sa se duca dracu . 
Nu vreau sa stiu asa ceva.
Prefer sa ma minti ,decat sa-mi zici adevarul legat de asta.
N-am dormit , si nici n-o sa mai dorm , din cauza a ce mi-ai zis.
Sau ce ai facut.
Esti lumea mea .
Totul pentru mine.
Nu voiam sa stiu ce mi-ai scris in mesaj.
Motiv?
Experiente neplacute cu persoane care au trecut prin aceeasi chestie.
Interiorul meu devine cenusa.
Incet.
Totul e rece.
Obisnuiam sa nu vreau protectia altora.
Dar nu acum.
Acum totul e ok , daca esti tu ok .
Norii de ce vin mai aproape de pamant ?
Am gresit .
Niciodata nu am stiut cum e sa simti chestiile pe care le simt eu acuma.
Te rog , nu..... pati nimic.
Uneori  nu ar trebui sa fie nimic zis.
Mereu am vrut sa gasesc pe cineva care sa nu plece de langa mine.
Cineva care sa imi zica ca e ok ca unele lucruri sa nu mearga bine.
Si acum ca am gasit , nu vreau sa pierd.
Sunt vremuri grele pentru visatori ca noi ... ca mine mai mult.


luni, 1 august 2011

Voi mi-ati vazut visele?


Le-ati vazut pe undeva? 
Cel putin pe alea care se putea sa le transform in realitate...?
Mi le vreau inapoi . 
Mi-e dor de ele , doar astea erau cele care ma faceau sa mai am speranta, undeva in adancul pesimismului meu.
Asa sunt eu , pesimista de cand ma stiu , dar intotdeaua am avut cateva vise care ma faceau sa fiu mai optimista , macar putin .
Nu pot sa urasc pe nimeni pentru starea mea psihica , ma complac , ca sa zic asa , dar si incerc sa fac ceva ca sa nu mai fiu cum sunt . 
Taceti din gura ! Nu stiti nimic. Nimic am zis !!
Mi-ati luat visele ...
Le vreau inapoi.

luni, 18 iulie 2011

Sunt tot aici...

De mica am inceput sa ascult ce nu trebuia , din gura oamenilor care nu conteaza nici acum pentru mine, am indurat destul de multe , n-are rost sa te intrebi de ce zic asta , oricum nu cred ca o sa-mi zic copilaria , care s-a terminat prea repede , si a inceput prea tarziu.
Nopti albe , in care am stat sa plang pentru tot ce a fost , si in care ma intreb daca are rost .
M-am abtinut de la multe , doar ca sa imi iau tigari si cate ceva , dar mai ales ca sa imi alimentez visele care nu o sa se intample niciodata .
Banuiesc ca mama a vrut sa am o viata buna , dar si tata . 
Poate ca din motivul asta sunt tot aici.
Vreau sa dau la Psihologie , macar acolo stiu ca ma descurc bine , ca o ironie totala.
Sunt tot aici , si vad tot oameni grabiti , tristi , pentru care nu exist decat atunci cand au nevoie de mine.
Locul unde oameni nu au sentimente , nu au remuscari , sau constiinta.
Am ras multe zile , ca sa plang noptile.
Mi-am pus multe intrebari in viata asta , dar nu am gasit decat la cateva raspunsuri.
Majoritatea din ele , oricum , sunt puse catre necunoscutul , care nu mi-a dat niciun raspuns .
Cred ca melodiile pot salva sufletul.
Oamenii sunt schimbatori , nascuti pentru a rani , sau nascuti cu prejudecati si stereotipuri injectate in creier.
Va urasc pe toti !

marți, 5 iulie 2011

Photographs and Gasoline

Am reusit sa stric tot ce iubeam in viata mea , si in vietile altora , fara sa realizez asta macar.
Am reusit sa stric anumite persoane , pentru simplul fapt ca le-am cunoscut.
Am reusit sa stric tot ce conta , pentru ca sunt eu.
Nu stiu cum , nu vreau sa stiu cum , si cred ca ar fi mult mai bine sa ma obisnuiesc cu ideea ca tot ce conteaza pierd.
Lametarile mele de moment , isi au radacinile adanc in depresie de 5 ani , sau mai mult , incoa'.
Momentele alea in care rad , chiar si degeaba , toate i se datoreaza lui.
Nu am nimic cu care sa ma mandresc , nici macar trecutul , pe care preferam sa nu il aflu , nici prezentul , ca singura chestie buna din perioada asta e el , nici viitorul nu ma incanta , si nici ca vreau sa stau sa ma gandesc cum o sa fie , prefer sa fie cat mai simplu si neasteptat , ca sa pot sa am o expresie surprinsa cand o sa ajung la perioada aia.
Am momentele mele in care va urasc pe toti , fara niciun motiv , sau in care imi vine sa omor pe toata lunea , doar pentru CA.
Poate ca o sa ascult melodii care nu o sa placa nimanui , pentru simplul fapt ca imi place ritmul , sau pentru ca mi-au ramas versurile in cap.
Asa ca , promit ca nu o sa mai dezamagesc pe nimeni , incepand cu mine , de aici incolo.
Promit.